Fragmentele de mai jos fac parte din al doilea volum al Jurnalului suedez, în curs de apariţie la Ed. Polirom din Iaşi. Publicarea lor în avanpremieră editorială coincide cu aniversarea naşterii Gabrielei Melinescu. România literară îi urează cu acest prilej un călduros "La mulţi ani !"

IANUARIE 1989

Când ies pe stradă simt imediat că cineva e în spatele meu, mergând cu pasul meu, apucând-o pe drumul pe care eu, fără să mă gândesc prea mult, mă hotărăsc să merg ca să scap de cadenţa paşilor celui care mă urmăreşte. Uneori mă întorc brusc şi văd spatele unui bărbat îmbrăcat în haină de blană, grăbindu-se în direcţie opusă. Apoi uit, crezând că e vorba de ipohondrie, dar odată ajunsă în mulţime, văd faţa unui bărbat cu ochelari negri privindu-mă insistent. Mă îndrept spre el decisă să-l apostrofez, dar el e abil şi dispare imediat ca un abur. Toate astea par un coşmar, un fel de vis urât din trecuta mea viaţă, când trebuia pur şi simplu să dejoc planurile celor care mă urmăreau, luând tramvaie şi autobuze la întâmplare şi uneori taxiuri. Sunt aproape sigură că sunt cei de la Ambasada Română din Stockholm care �lucrează" astfel, după publicarea articolului meu despre Ceauşescu şi situaţia disperată din România. Probabil că nu mai au acum mijloace financiare să plătească un spărgător şi să intre la editura noastră căutând în hârtii, răvăşind totul şi plecând cu obiecte de preţ: un telefon, un tablou etc. Preţurile au urcat mult la Stockholm şi infractorii suedezi ţin să fie plătiţi cum se cuvine.

Ianuarie e o lună grea, după întunericul ultimelor luni acum începe să fie gri intens şi acest gri e ascuns de ceaţă şi când nu ninge e trist á mourir. René vorbeşte de bătrâneţe, de nesiguranţă, de ameninţarea cu falimentul dacă Iter Laponicum nu se va vinde bine. René se simte singur, dezamăgit de viaţă, uitând că eu sunt în faţa