- Diverse - nr. 169 / 29 August, 2002 Cine cunoaste putina istorie stie ca locuitori mai vechi decat stramosii nostri pe pamantul Daciei nu au existat. Istoria incepe o data cu ei si cu mult inaintea erei crestine. Invatatura lui Hristos a fost primita pe pamantul Dobrogei de la sfantul apostol Andrei si nu prin intermediul altor popoare. Populatia daco-romana, sedentara si stapana pe pamanturile ei, a primit credinta lui Hristos ca pe o cale care sa-i asigure continuarea vietii dincolo de moarte. Este un merit al populatiei daco-romane ca a increstinat atatea popoare, venite din nord-estul Europei, chiar daca astazi ar fi putini dispusi sa recunoasca acest adevar. Acceptarea crestinismului de catre noii veniti i-a ajutat pe acestia sa se integreze mai usor in masa populatiei bastinase, iar conducatorii sub care popoarele nou-venite au trecut la crestinism au vrut sa-si consolideze domnia si sa faca dovada ca renunta la nomadism in folosul sedentarismului. Nu cunosc popoare in Europa care sa se fi crestinat si sa fi continuat a fi nomade. Credinta strabuna face parte din insasi fiinta poporului roman, ceea ce explica si faptul ca n-a fost luat de valul reformelor religioase la care au aderat unele popoare din Europa. Aceste reforme s-au produs in sanul bisericii catolice, ca o reactie la incalcarea de catre aceasta a principiilor crestine. Daca noile culte ar putea fi socotite ca oi pierdute ale catolicismului, atunci nu este in spiritul credintei ca biserica Romei sa se ocupe de readucerea la dreapta credinta a oilor pierdute? Si, in vreme ce bisericile surori continua a se certa, culte, altadata necunoscute sau abia stiute, prolifereaza in comunitatile noastre urbane si rurale, la care oamenii adera tentati de avantaje economice efemere si nu de o mai luminoasa cale a mantuirii. Iata, asadar, ca in lumea moderna si sufletul a devenit o marfa ce se