- Comunicate - nr. 169 / 29 August, 2002 Tot mai des, generatia fondatorilor acestei organizatii din judetul Mures se uita mereu spre intrarea salii de sedinte de la Cercul Militar. Cine mai vine? Cati mai suntem?, cu speranta, cu neliniste. Aceasta, pentru ca numeric organizatia, chiar daca nu descreste, da semne de stagnare. Nadejdile fondatorilor se indreapta spre contingentele de pensionari militari mai recente, pentru ca aceasta inseamna si numar si putere. Au crezut in deviza "Toti pentru unul, unul pentru toti!" ca intr-un legamant pe viata. Un legamant pe care sa te bizui cu nadejde crescanda, pe masura ce sporesc neputintele varstei. Stiu mai tinerii nostri colegi cat ar valora astazi prezenta lor masiva si dinamica in randurile noastre? In judetul Mures, din totalul rezervistilor, nici o patrime nu sunt membri ai organizatiei noastre. Trei sferturi din efectiv il formeaza cei trecuti de 65 de ani, unii chiar trecuti de 70 de ani. Adica, cei care poarta pe umeri grijile, obligatiile si responsabilitatile organizatiei. Adunarile generale incep _ de regula _ cu pastrarea unui moment de reculegere in memoria camarazilor trecuti la cele vesnice. Noi suntem trecatori, dar organizatia noastra trebuie sa traiasca. Organizatia rezervistilor va dainui cat timp vor exista in aceasta tara pensionarii militari. Pentru a pleda si a le sustine interesele in dialogul cu societatea, cu legile si cu puterea. Va trebui ca organizatia sa militeze pentru ca celor care au slujit tara sub arme sa le fie garantate, in amurgul vietii, o existenta tihnita si decenta, o reala protectie sociala, o existenta medicala civilizata si eficienta. Nimeni _ in afara celor care au purtat uniforma militara _ nu-si va asuma o asemenea obligatie, iar unicul organism, legitim recunoscut in aceste demersuri, este UNIUNEA NATIONALA A CADRELOR MILITARE IN REZERVA SI RETRAGERE, din ca