Preşedintele a observat săptămîna trecută: societatea românească s-a împărţit în clase. Unii au bani să-şi trimită copiii la şcoală cu maşina, alţii n-au nici să le umple burta. Noii îmbogăţiţi, remarca preşedintele, au comportament şi alură de ciocoi. Aduc, care va să zică, cu exploatatorii pe care domnia sa i-a mai prins, pe final de mandat istoric, în adolescenţă. Printre rînduri, publicul nostalgic poate citi că egalitatea socială era una dintre realizările pozitive - dacă putem folosi acest termen de epocă - ale sistemului socialist. O lume în care astfel de excese erau evitate cu ajutorul Legii Ilicitului, care veghea ca omul să n-aibă mai mult de o Dacie, o casă şi-un congelator. Din nefericire, preşedintele nu-şi poate lua ca reper decît propria sa viaţă. Pentru că, dacă ar putea să asculte şi experienţele altor generaţii, şi-ar aduce aminte că specia ciocoilor este una endemică în România şi că, în ultima sută de ani, sărăcia n-a ţinut cont de cine era la putere. Altfel spus, dincolo de gardurile vii ale cartierului Primăverii, erau şi-n 1980 copii care mergeau la şcoală cu stomacul vopsit pe dinăuntru cu un pahar cu iaurt. Copii care descopereau la vîrsta de 15 ani că cele trei coaste mai vizibile în pozele de la mare erau semne de malnutriţie. Copii care ştiau cum e să te întorci acasă fără medicamentul de care avea nevoie unul dintre părinţi (nu se mai importa decît pentru un număr restrîns de tovarăşi). Şi apropo de ordinea şi disciplina pe care o regretăm, copii care mîncaseră deja bătaie de la Miliţie pentru nişte vorbe oarecum jignitoare pentru regimul de democraţie populară: "idioată ţară în care trenul te lasă în cîmp!" Dar să lăsăm trecutul în pace, ca să ne lase şi el pe noi... Şi să ne întoarcem la dl preşedinte, care s-a dovedit şi de data aceasta un om politic nativ. Farmecul - şi avantajul său electoral - constă în a spune exact ce g