de vorbă cu
Simona MARINESCU, senator PSD
Senatorul Simona Marinescu reprezintă un element de continuitate în alternanţa la putere: a fost ministru al Muncii în guvernul de coaliţie, este acum membru al Comisiei parlamentare pentru muncă şi protecţie socială. Diferenţele între dreapta şi stînga ies din sfera convingerilor şi a sentimentelor, devenind obiectul muncii. Politicile de protecţie socială şi de redistribuire a resurselor ar trebui să fie în miezul dezbaterii politice şi nu sînt pentru că numărul mare al săracilor, al celor ieşiţi din competiţie şi inapţi de a se mai înscrie în ea, numărul mic al celor care plătesc impozite de pe urma profitului impun mereu soluţii de urgenţă, în afara conceptelor politice sau economice. Pe această cărare îngustă se mişcă omul politic, aşa cum a reieşit din discuţia avută cu doamna senator, din care redăm mai jos fragmentele semnificative. Economia de piaţă, capitalismul, stau pe trei piloni: primul e capitalul - preţul lui e profitul, al doilea e pămîntul - preţul lui e renta, şi al treilea, munca, al cărei preţ este salariul. Priviţi de la stînga la dreapta, ordinea este următoarea: munca, apoi capitalul şi ultimul - pămîntul. În funcţie de importanţa pe care fiecare pilon o primeşte în doctrina unui partid, identificăm partidul ca fiind de stînga, de dreapta sau de centru. Partidele de stînga dau prioritate muncii, raporturilor de muncă bine stabilite, principiului salariului egal la muncă egală, protecţiei sociale asociate muncii; mergînd spre centru vom discuta mai mult despre capital, despre politica de investiţii, despre un mediu favorabil investiţiilor, iar pe măsură ce înaintăm la dreapta se vorbeşte despre proprietate, regimul pămîntului, politici în sprijinul ţăranilor. La noi nu s-ar putea identifica atît de precis partidele şi doctrinele lor, legătura lor cu stîlpii economiei de piaţă, pentru că