Mica noastra incursiune prin mediul rural scolar doljean a continuat ieri. Alte localitati, alte scoli vizitate, dar, din pacate, cam aceleasi probleme. De o schimbare radicala a imaginii nu se pot bucura decit institutiile care au beneficiat de finantare externa si la care au lucrat niste constructori harnici. Scolile care nu s-au bucurat de atita atentie din partea strainilor au ramas cu aceeasi fata crapata si invechita. Doar pe ici - pe colo, cite o bidinea a incercat cu un mic retus sa ascunda o pata de igrasie sau o gaura prea mare in zid. Asa se prezinta majoritatea scolilor cu doua saptamini inainte de inceperea unui nou an de invatamint. Renovate sau nu, cu o fata proaspat varuita sau cu tencuiala cazuta, in toate acestea va suna peste putin timp clopotelul!

La Scoala primara din satul Criva, comuna Virvoru de Jos, usile erau bine ferecate cu un lacat, iar pe linga scoala nu se zarea nici tipenie de om. Cladirea crapata, cu peretii coscoviti si cu geamurile sparte, semana mai degraba cu o casa batrineasca ai carei proprietari au lasat-o in paragina. Dupa un tur al cladirii, am gasit si citeva urme ale proaspetei igienizari: doua-trei gauri in zid, acoperite cu ciment. Un ochi de fereastra dezbracat de perdea ne-a dezvaluit privirilor un colt din interiorul cladirii - un matauz murdar sprijinit de o galeata cu apa asezata linga un perete cenusiu. Desi usile erau incuiate, fara prea mult efort am fi putut trece dincolo de zidurile scolii, bagind mina pe unul dintre geamurile sparte, deschizindu-l si intrind prin efractie. Curiozitatea nu ne-a mai impins insa asa de departe.

La scoala generala din aceeasi comuna se lucra de zor la igienizare. Doua femei maturau si stergeau praful, incercind pe cit posibil sa mai indrepte imaginea sifonata a scolii.

„Acum este mai bine. Am reusit sa mai facem cite ceva. Eu am venit aici in urma cu dou