Calendarul dictaturii era supraaglomerat cu file festive, neconsacrate ca sărbători legale. Dintre toate acestea, una singură era celebrată prin aprovizionarea "Alimentarelor" cu banane, portocale şi lămîi: ziua de naştere a dictatorului. Fără punerea în vînzare a unor asemenea fructe exotice, dar cu un entuziasm clocotitor, era întîmpinată şi Ziua Marinei. Purtîndu-şi cu mîndrie şapca proletară şi surtucul estival, fiul Scorniceştilor, cocoţat pe cea mai vizibilă punte a celei mai vizibile ambarcaţiuni, primea binevoitor onorurile vlăguitei flote navale venite să-l salute. Banalizînd portocalele şi bananele şi prăznuind ziua de naştere a răposatului în cerc intim, tranziţia nu a renunţat însă la Ziua Marinei, care în 2002 a coincis cu centenarul flotei militare române. Coloana de nave sărbătoreşte lustruite, printre care graţioasa siluetă a bricului Mircea, recuperat după o lungă zacere, degaja sentimentul liniştitor că frontiera maritimă a patriei nu are a se teme de nimic (tocmai atunci Mircea Geoană discuta din nou cu omologul său ucrainean despre Insula Şerpilor). Căliţi în lupte mai grele cu intemperiile tranziţiei decît cu cele ale oceanelor, vitejii lupi de mare înviorau parada cu ingenioase jocuri marinăreşti, dintre care nu lipseau nici Poseidon, cu suita unduitoarelor sirene echipate în bikini, şi nici soborul preoţesc care oficia slujba în cinstea Sfintei Maria. O şapcă, pesemne,

ar fi găsit şi actualul şef al statului, care totuşi nu a venit, pilda fiindu-i urmată şi de prea telegenicul său învăţăcel. Festivitatea a fost astfel onorată de VIP-uri cărora le lipsea tocmai V-ul: lideri locali de partid şi de stat, consuli şi ataşaţi navali străini, generali din arme surori şi cîţiva parlamentari de care nici inocenţii lor alegători nu auziseră. Organizatorii înălţătoarei manifestări au proptit chiar lîngă chei o micuţă tribună artistic împodobi