Continuu preţ de încă un articol dezbaterea cu privire la evacuarea BNR (biblioteca, nu banca). Ea se stinge în gol, ca mai toate dezbaterile intelectuale de pe la noi. Între timp, s-a discutat şi la GDS tema; nu am fost invitat, aşa că nu cunosc la prima mînă discuţia moderată de amicul Adrian Cioroianu. Asta deşi, arătam săptămîna trecută, problema ţine de destinul pre- şi post-1989 al "noului centru civic" şi mai puţin de oportunitatea - reală sau nu - a mutării guvernului; or, arhitecţii ştiu la prima mînă cîte ceva despre această istorie "tragică şi grotescă", ar fi spus regretatul Radu G. Ţeposu. Este adevărat că invocarea drept autoritate a decoratorului lui Ceauşescu - un oarecare, Rogulschi pare-mi-se - în orice chestiune care vine de se leagă cu arhitectura, aşa cum face presa cotidiană, nu face decît să trimită şi mai mult în derizoriu tema. Să recapitulez aşadar: guvernul actual crede, pe baza unui raport de expertiză semnat de nume prestigioase ale ingineriei în construcţii, întocmit la cererea guvernului trecut, că Palatul Victoria nu este pregătit - în caz de cutremur major - să asigure nivelul de siguranţă anti-seismică cerut pentru ocrotirea acestei instituţii centrale a statului român. Construit prin demolarea Palatului Ştirbey (dl Cioroianu ar putea suprapune la repezeală vreo cîteva poveşti suculente despre relaţiile Carol II-Ştirbey şi - iată! - ce influenţe urbanistice au avut ele, vai, pînă astăzi), sediul Ministerului de Externe a suferit bombardamentele din 1944, în urma cărora a rămas fără elegantele basoreliefuri ale lui Mac Constantinescu, situate pe timpanele laterale al faţadei principale. Dată fiind slaba dezvoltare a proiectării structurale antiseismice în anii treizeci, Palatul Victoria îşi datorează mult din longevitatea post-seismică în primul rînd elegantei proiectări şi impecabilei execuţii, iar nu vreunei asigurări speci