Lumea contemporană. A lui Ou Astfel de vieţi în versuri sînt obişnuinţe în Văleni-Maramureş. Cartea lui Ioan Godja-Ou - "Cuvinte despre satul meu", din care le-am preluat pe cele de mai sus, a supărat satul. Pe Ou l-am găsit pe o culme, cosind iarba. A pus grămada de fîn pe jos, fiindcă încălzeşte pămîntul prin apăsare, şi ne-a aşezat. Doar că nimerisem într-un muşuroi de furnici şi cît am stat de vorbă, vietăţile au năpădit reporterul. Nepotul lui Ou ne-a adus mere verzi şi gustoase. Ou, numele, vine de la porecla părintească, "cînd careva din copiii neamului nost s-o născut, moaşa de bucurie l-o desmierdat că uite ce frumos albeneş şi rotunjor, parcă-i un ouţ. De atunci mi s-o poreclit numele. Acum în 31 ogust o să împlinesc 83 de ani, prin îngrijirea sănătăţii, a puterii, a corpului, alimentaţia şi de a nu fa abuzuri de horincă, nu fumat. De la naştere am locuit numai aici, doar am fost cinci ani în război, cînd o fost ocupaţi de unguri, iară vreo 18 ani am fost în diferite serviciuri, casier la prima cooperaţie din Văleni, în '46, pe urmă am lucrat la fostele comitete provizorii, la primării prin Bîrsana, la stare civilă. Overe? Vreo cinci-şase hectare, dar am împărţit-o la copii. Văleni e sat de deal, cu 1.560 de suflete, vreo 450 de case, e răspîndit pe zone, Valea Săcelului, Valea Ursului, Valea Mijlocie. Pe Secăturii e şi o mănăstire, cu om de dar de la Dumnezeu. Hramul e Eroii Revoluţiei din '89. Oamenii de aci aproape respectă mai mult străinu, decît pe ei. Nu se mai ocupă cu agricultură, se duc în sus în ţară şi aduc legume care nu costă atîta muncă, aici se cultivă mălai, grîu, ovăz, cartofi, cînepă, dar din greu. Se ţin oi, vite. Oamenii gospodari e pentru ei, că au şi teren şi îs străbătători, de unde să se cîştige ca să se acopere lipsurile. Mulţi pleacă în ţară, în construcţii de casă. În străinătate, nu prea, că trebuie acolo să ai şi o cunoşti