Transparency International a dat publicităţii raportul anual asupra percepţiei corupţiei. Deloc surprinzător, România s-a plasat din nou printre ţările din zonă percepute a fi cel mai corupte. Măsurile anticorupţie pe care guvernul le propunea în această primăvară nu se bucură de credibilitate, atmosfera din presă a devenit de rău augur pentru PSD. Expresia "baronii locali" are un succes nebun. Pe lîngă deja foarte cunoscuţii Marian Oprişan, Nicolae Mischie sau Dumitru Sechelariu, ziarele au găsit alte persoane publice al căror succes financiar are o bază morală îndoielnică: prefectul de Constanţa, prefectul de Teleorman. Pe ultimul, Teodor Niţulescu, îl dădeam exemplu cu doar două luni în urmă ca fiind cameleonul politic prin excelenţă: primar PD de Alexandria, a sărit în barca PSD exact la timp pentru a aspira la funcţia de prefect. Deşi conduce unul dintre cele mai sărace judeţe din România, afişează un lux opulent. Presa scrie că a monopolizat contractele locale de construcţii efectuate pe bani publici. De altfel, schema este peste tot aceeaşi: clientela partidului construieşte în neştire, cîştigă contractele pentru infrastructură. Schema nu este pur românească, iar domeniul construcţiilor a fost în centrul unor scandaluri peste tot în lume. Se spune că mafia a construit şoselele Italiei. Motivaţia e simplă: bani publici foarte mulţi, beneficiarul (publicul larg) nu se poate revolta, deci controlul e difuz, decizia este concentrată într-un singur punct, uşor de supus la presiuni. Presa descoperă cu fervoare noi şi noi corupţi, donatori la partidul de guvernămînt, persoane dubioase care fac afaceri cu statul. Răspunsul politic este incoerent şi palid. Anunţat cu mare pompă, aşteptat cu nerăbdare, contestat şi susţinut cu patimă, Parchetul Naţional Anticorupţie poate fi dat ca exemplu pentru modul în care poţi să ratezi o instituţie încă din start. Modelul italian