Îmi pare să aibă dreptate unul dintre ciracii lu Freud care spunea undeva, într-un op analitic, că obstacolul şi obstacularea fac bine sex appealulul societal, că mai abitir se manifestă dorinţele cele pătimaşe în momentul cînd între ele şi obiectul spre care poftesc se interpun tot felul de piedici. În veacul luminilor, în vremea romanticilor, cutare dezgolire a gleznei piciorului, cutare arătare a sînului prin despicătura decolteului puteau provoca în privitori aţîţări mai mari decît toate nudităţile în act, aşa cum se arată ele privirii indiferente a navigatorilor pe site-urile nightsurf din regiunile porno ale internetului. Referitor la treaba asta se potrivesc vorbele fie iertatului nostru vecin de acasă de la părinţii mei, bătrînul spre veşnică pomenire, nonagenarul şi baciul cel mai cel de pe uliţa Economilor căruia i se spunea uica Todor Americanu, întrucît fusese în vremuri interbelice, în America prohibiţiei şi a lui Al Capone. Moş Americanu, care stătea pe bancă pe uliţa Economilor, zicea aşa "cine nu are, vrea să aibă, care are, vrea să aibă mai mult, aşa că nimeni nu-i sătul". Pe urmă, altă dată zicea aşa: "e bine dacă nu ai şi vrei să ai, e bine dacă ai şi vrei mai mult, numa' că cel mai rău e cînd eşti atîta de prăpădit (adică sărac, n.n.) încît nu-ţi mai trebe nimic, ca şi ăia care au atîta încît şi lor nu le mai trebe nimic". Cînd spunea cele ce le spunea ridica un deget noduros spre luare aminte. Mă uitam la degetul lui şi mi se părea asemenea ghearelor cu care găinile se urcau seara în coteţ: dădeau din aripi, în scurtele şi unicele momente de aspiraţii spre poezia zborului care le era lor refuzat din motive pe care nu le-am priceput niciodată, şi se agăţau cu ghearele pe stinghia care i se cuvenea fiecăreia la fel cum ne-am duce noi în pat, fiecare la al lui, şi eu mult mă uitam şi-mi băteam capul să înţeleg cum anume pot ele să stea toată noapte