- Cultural - nr. 171 / 31 August, 2002 Am ajuns, in noapte, dupa un drum care, pe ziua, nu stiu daca zeii s-ar fi incumetat sa-l faca, dar noi, tot luandu-ne dupa sageata eterna a binelui, am strabatut in noapte muntele, urcand, urcand, precum lianele pe trunchiuri solemne, serpentine de speranta si reusita. Doar Milka, eterna doamna pe "patru roti", ce da lapte, ne sfida de pe marginea drumului, unde, facandu-si siesta, privea la luna plina ce-si etala decolteul si stelele. Si, pe drum, ca mioriticul cioban, doar noi, in cautare de odihna si alean, si oprind doar la semaforul norilor, ce-si schimba ideea dupa dangatul de talanga. Aruncat parca pe malul lacului de la poalele muntelui, Fluelen isi face temele in fiecare dimineata. Funicularele aduc, de la minusculele case imprastiate pe coasta, lapte si branzeturi, iar in cana mea cu miros de iarba si alb imi zambeste sugubeata smantana de doua degete, salutandu-ma nemteste. Aici se vorbeste asa, si totul e atat de curat, incat cauti cu disperare un cos si-ti pastrezi chibriturile din cutia rotunda. Aud trenul ce luneca pe langa lac, masinile ce-alearga pe soseaua succesului, iar in curtea de alaturi, sambata seara, copiii au parte de foc de artificii, ca la Ziua orasului meu. Asist la curcubeul noptii si-mi amintesc ca aici n-am voie sa ma enervez, iar distanta dintre cei care stau la coada e de... 2 metri. Dar au aici cozi? Filosofica intrebare, la care, doar prin anii ce au acum vechime si istorie, as putea exemple. Lumea munceste din greu, caci seara, ca-n povestea cu minuni, pe la 10, linistea patrunde si-n case, se plimba si pe strazi, si doar turisti aiuriti ca noi cauta discoteci si gari in care trenuri, cu si fara calatori, opresc constiincios, asteptand tignalul mustaciosului conductor. Ce timpuri, domnule, ce timpuri! Carnatul traditional, tavalit in cascaval si prins in doua scobitori, gata de ing