De la Irina1 am învăţat să apreciez listele. Am înţeles cît sînt de importante, de suculente, de pline de sens. E drept că trebuie să fi făcut multe liste la viaţa ta, sau să fi adunat liste de la alţii ca să înveţi să le iubeşti. Facem în viaţă liste de de toate, de cumpărături, de bagaje, de cheltuieli, de idei, de skepsisuri, de persoane, de numere de telefon, de locuri vizitate, de cărţi, de filme, de invitaţi, de orice. Lista sortează puţin gîndurile şi buluceala de fapte. În ciuda fragmentarului ei, lista decupează din viaţă mici totalităţi. Am făcut mult teren la viaţa mea. Am bătut drumurile, camerele oficiale, camerele bune, campingurile, hotelurile ieftine, dar mai ales satele. Am cunoscut lumi foarte diferite, chiar dacă uneori aproape se învecinau. Ce s-a păstrat în Maramureş, s-a pierdut în Oltenia. Casele bătrîneşti de lemn, reparate sau replicate, costumele tradiţionale ţesute în casă, sau salutul vechi de pe Valea Cosăului dau impresia de viaţă aurorală pură, neştirbită în candoarea ei. Casele de BCA, pictate pe dianfară cu cerbi şi peisaje montane pigmentate cu cioburi de oglindă, adidaşii, băştile şi gecile de vinilin, sau lipsa salutului din Gorj dau impresia de viaţă anapoda a unui ţăran nou - nici cal nici măgar - care nu are ce căuta într-un album turistic despre România. Dacă ai vreme să vorbeşti cu ei, maramureşenii îţi vor povesti despre economia de piaţă şi privatizare, în timp ce oltenii, cu jumătate de gură te vor trimite la femeia care "cade în vise" , sau îţi vor pune în spinare patul dat de pomană de Sărindar, ca să aibă şi mortul pe lumea ailaltă pe ce dormi. M-am gîndit că numai o listă de note scurte de teren din ultimii zece ani de prin toată ţara poate oferi o măsură potrivită a ceea ce se petrece astăzi la sat. Iat-o, în ordine alfabetică. * Anuţa, 8 ani, care vrea să se facă folcloristă la Academie şi Gheorghi', 9 ani, care vr