Concursul pe care l-am initiat - ?Viata in 200 de cuvinte? - a avut un succes cu totul iesit din comun. De aceea ii dedicam pagina din aceasta saptamina. Romanilor le place sa scrie, participa cu entuziasm la concursuri, accepta provocari. Dar ar face orice numai sa nu spuna lucrurilor pe nume. Noi asteptam o poveste simpla, spusa direct, la persoana I, asa cum ii sta bine unui ne-scriitor.
Concursul pe care l-am initiat - ?Viata in 200 de cuvinte? - a avut un succes cu totul iesit din comun. De aceea ii dedicam pagina din aceasta saptamina. Romanilor le place sa scrie, participa cu entuziasm la concursuri, accepta provocari. Dar ar face orice numai sa nu spuna lucrurilor pe nume. Noi asteptam o poveste simpla, spusa direct, la persoana I, asa cum ii sta bine unui ne-scriitor. In loc de asta, am primit vieti de motani, vietile nevestelor, am primit telefoane in care eram intrebati cu cite vieti se poate participa. Un domn ne-a trimis cinci vieti, frumos scrise la masina si prinse cu o agrafa. Am primit texte cu dialog, texte pline de sentinte, maxime si aforisme, texte metaforice, unele frumoase, dar in care nimeni n-ar fi putut spune despre ce e vorba. Majoritatea? covirsitoare a povestilor primite erau scrise la persoana a III-a, foarte multe erau enumerari de cuvinte care, pentru expeditor, probabil ca inseamna foarte mult, dar pentru necunoscutul care le citeste inseamna foarte putin. Multe erau semnate cu pseudonim, in timp ce numele real era doar pe plic. Noi am publicat aici textele? cele mai directe, mai simple, care contin o poveste personala, adevarata, irepetabila, chiar daca fara nimic spectaculos, chiar daca scrisa fara intorsaturi cautate.? Poate ii punem putin pe ginduri pe cei care se feresc de propria viata. Lucrurile sint simple, e simplu sa spui cine esti, ce astepti, ce vrei. Si fiecare e unic in felul sau.
Am fost inginer, z
