În anul 1993, pe cînd lucram la BBC, întîmplarea (indisponibilitatea unui coleg) a făcut să vizitez Transnistria. Sau, mai exact, Ucraina de sud, Basarabia, Transnistria, Bucovina de nord şi Ucraina Transcarpatică. Era o deplasare promoţională a Serviciului Mondial, un venerabil double-decker din anii '50 traversa anual Europa, încărcat cu publicaţii dedicate ascultătorilor BBC. De cum traversa o graniţă, gigantul roşu era ocupat de redactorii emisiunilor în limba ţării respective, din loc în loc se petrecea cîte o întîlnire cu ascultătorii, se împărţeau pliante, pungi şi pixuri, iar la etajul autobuzului se putea viziona un filmuleţ despre BBC. Pliantele şi pixurile ni se smulgeau din mînă, era înghesuială şi la film, cu vremea mi-am dat seama însă că majoritatea clienţilor noştri habar n-aveau nici de BBC, nici de principiile sale sacrosancte, formulate în anii '20 de Lordul Reith. Erau lucruri care se puteau obţine pe gratis şi-atît! Echipa din care făceam parte şi-a intrat în rol la Odessa, unde ajunsesem cu avionul. Eram doi români, Traian Ungureanu şi cu mine, şi doi englezi - un pasionat tomnatic al motocicletelor Harley Davidson şi o doamnă specializată în predarea limbii engleze (avea şi un nume predestinat - Angela Carte). Şeful neoficial al expediţiei era şoferul Trevor, amestec de cockney şi mic-burghez, incapabil de supărare şi emiţător constant de vorbe de duh, nici n-avea cum să fie altfel, atîta vreme cît îşi pornea bătrînul autobuz în aprilie şi se întorcea la Londra de-abia prin septembrie! Oraşul lui Isaak Babel a fost o dezamăgire totală - nu am identificat suflul unui port internaţional - nici atmosferă cosmopolită, nici amestecul de naţii, nici febra combinaţiilor negustoreşti, ci doar o sărăcie lucie, dublată de o lene pantagruelică. Odessa e singurul oraş din lume unde un şofer de taxi (unicul de pe stradă) nu a vrut să mă ia, pentru că