Cotidiana teorie a relativităţii ne învaţă că frumuseţea este relativă, că deşteptăciunea este relativă, că însuşi adevărul este nu mai puţin relativ şi, pentru că trebuie să ajungem şi la asta, că, da, bogăţia este relativă. Şi cum un truism nu îl atrage şi nici nu îl susţine în mod automat pe altul, nu vom vorbi mai departe despre bogăţia sufletească sau despre lucruri precum lasă, mamă, banii nu aduc fericirea, mai bine sărac şi curat, alţii cine ştie ce or fi făcut de s-au îmbogăţit, noi ne măsurăm cinstea cu milimetrul şi ieşim la fix. Şi fericiţi sîntem. Dar ce milimetri, cum putem scrie despre milimetri, cînd în acest articol distanţele se măsoară în mii de kilometri, hărţile rutiere şi aeriene ale lumii se înfăşoară în jurul unui personaj pe care îl pieptănăm frumos, îi aranjăm sacoul, şi vi-l prezentăm drept românul mediu, cu salariul lui mediu de 100 de euro, aducînd să graviteze în preajmă-i feluriţi străini, mulţi dintre ei, pentru că ne aflăm sub semnul repetiţiei, de condiţie medie la ei acolo, alţii peste, este adevărat, alţii sub. Iar aceştia îi stîrnesc mai toţi fascinaţia sau admiraţia, dar în special invidia, desigur, un lucru ştiut de toată lumea, un lucru simplu de înţeles. Pentru că ei muncesc aici pe bani adevăraţi, expresia favorită a românilor care pleacă la lucru în străinătate, şi cu banii lor, la preţurile noastre, înţelegeţi şi dumneavoastră, înţelegi şi tu, mi s-a spus complice, ce viaţă de vacanţă şi petrecere...

Climatul general Roger spune că în Vest, nu-ţi poţi începe ziua fără cîteva sute de dolari, pe cînd în România cu aceiaşi bani, poţi trăi o lună întreagă, aici lucrurile sînt ieftine, the cost of living is lower, puterea banului mai mare, lucrul acesta este bine de ştiut şi ştiut de la bun început. Dar mai important de atît este pentru Roger că România nu este Africa, ştie ce vorbeşte, dat fiind faptul că el a stat