Nişte parlamentari al căror simţ al naturalului s-a atrofiat, deşi au trăit mult (sau mai puţin) sub triada tuturor revoluţiilor, de la cea franceză (Libertate, Egalitate, Fraternitate), pînă sub revoluţia socialistă perpetuă, vor să-şi (ex)pună la vot o pensie de zece ori mai mare decît pensia medie a cetăţeanului (nu mi-e ruşine s-o spun) de rînd. Adică, la încheierea mandatului, să primească o pensie de 10-15 milioane de lei, în timp ce pensia omului simplu este de vreun milion patru sau cinci sute de mii de lei. Unii au cîteva maşini de lux, pe care le schimbă după chef, în timp ce marea masă a populaţiei merge pe jos, cu căruţa, cu autobuzul, cu tramvaiul sau cu metroul. Unii folosesc elicopterul, iahtul sau crucişătorul pentru deplasarea de vacanţă, în timp ce marea majoritate a populaţiei foloseşte trenul, Dacia sau autostopul. Unii au strîns kilograme de aur, pe care-l dăruiesc într-o seară miresei, în timp ce alţii strîng fier vechi, riscînd să sară în aer din cauza unui obuz din primul sau al doilea război mondial. Unii au în posesie hoteluri, vile, mici palate, iar nenumăraţi cetăţeni domiciliază în parcuri,
în cocioabe fără lumină şi fără căldură, sub scara blocurilor sau sub poduri. Unii merg în străinătate să încheie tratate sau să petreacă vacanţa, iar alţii, din lipsă de nivel de trai şi de o minimă educaţie, merg în străinătate să fure, să cerşească sau să facă trotuarul. Unii au salariul maxim pe economie (oare există chiar un salariu maxim?), iar cei mai mulţi trăiesc cu salariul minim pe economie, adică mai nimic. Unii beau şampanie şi Alexandrion, iar alţii beau apă poluată sau şliboviţă diluată cu apă, fireşte, poluată. Unii mănîncă (pardon) caviar, stridii, somon fumé, iar cei mai mulţi mănîncă (iar pardon) carne (alterată) o dată pe lună, alţii mănîncă (vai, cîte cacofonii există în limba noastră!) cozonac, iar majoritatea pîine m