La Viena, cu Cfr-ul. Daca un roman vrea sa se simta umilit pana la sange, n-are decat sa faca o calatorie pana la Viena cu Cfr-ul. Cu toti ministrii vorbareti care s-au preumblat prin cabinetele Transporturilor, sarmanele cai ferate romane, altadata o mandrie nationala despre care si un geniu al sat...
La Viena, cu Cfr-ul
Daca un roman vrea sa se simta umilit pana la sange, n-are decat sa faca o calatorie pana la Viena cu Cfr-ul. Cu toti ministrii vorbareti care s-au preumblat prin cabinetele Transporturilor, sarmanele cai ferate romane, altadata o mandrie nationala despre care si un geniu al satirei ca I. L. Caragiale scria cu duioasa admiratie, au ramas sa plateasca nota falimentului economiei romanesti postdecembriste. Daca, la plecare, treci la capitolul "treaca de la mine" destule imperfectiuni, cum ar fi milionul pe care ti-l cere insotitorul vagonului - cuseta pentru un loc "la cucurigu" (locurile sunt dublate de agentiile de bilete, dupa modelul de mai ieri, asa ca-ti gasesti patul ocupat), la intoarcere, exigenta iti este incomparabil mai mare. Mai ales daca ai avut ocazia sa calatoresti in trenurile austriece si germane (Intercity sau Intercity Express, Ic si Ice), dotate cu aer conditionat si minitelevizoare la fiecare scaun, plus ecrane care-ti afiseaza instantaneu viteza cu care ruleaza garnitura sau care, la o manevra simpla, iti afiseaza mersul trenurilor, te simti ca militianul de odinioara care, intrand intr-un shop de pe vremuri, a cerut azil politic. Cand am nimerit, din greseala (biletul meu nu acoperea costul unui asemenea lux), in Ice 91, Viena - Berlin, am avut revelatia unei lumi care fuge de mananca pamantul de Romania, in timp ce noi nu facem nici macar gestul de a schita un pas mai hotarat, daramite unul alergator catre ea. Trenul acela de mare viteza (peste 250 km/h) este un spatiu al fanteziei si al electronicii. Us
