Sala de proiecţii de la Kremlin a fost pregătită, pentru ca Stalin, Beria şi ceilalţi să se destindă cu un film. Ce va fi, de data asta? Un film de actualităţi (sîntem în 1939)? Un western? The Great Waltz? Stalin alege The Great Waltz. E o privelişte şocantă: Stalin (Alexandr Zbruev) făcînd un lucru pe care îl faceţi şi dumneavoastră, un lucru pe care eu îl fac tot timpul. Ne uităm la el în timp ce el se uită la film: o fiinţă umană căreia îi plac filmele, nimic special. Pe de altă parte, Voroşilov (Mihail Kononov), care a întîrziat la proiecţie, nu mai îndrăzneşte să intre; se plimbă nervos pe coridoarele imense, trage cu urechea la uşă, aşteaptă să se termine. Kremlinul îşi ţine respiraţia, Pămîntul stă pe loc, nimic altceva nu mişcă pînă nu s-au scurs cele două ore de relaxare ale lui Stalin. Şi cu ce se relaxează Stalin? Cu The Great Waltz, un fel de operetă biografică pseudo-vieneză - Hollywood făcîndu-i felul bietului Johann Strauss. Fascinaţi, ne uităm la Stalin, cum se uită la Strauss: vulgaritatea aceea luxoasă şi inofensivă pare să fie pe gustul lui. La sfîrşit, cu falsa mărinimie, insuflată de un film plăcut, picurînd ca mierea din vocea sa, Stalin îi spune noului proiecţionist (Tom Hulce): "Ai proiectat bine, tovarăşe Sanşin." Iar Ivan Sanşin urcă instantaneu în al nouălea cer. Beria (Bob Hoskins) nu-i spune nimic. Singurul său comentariu, cînd află că vechiul proiecţionist a murit de tuberculoză, este: "Sper că ăsta-i sănătos." Cred că e prima replică a lui Beria în film, prezentarea lui. Şi nu-mi pot aminti decît o singură altă prezentare, la fel de subtil-cumplită: a ofiţerului SS Amon Goeth din Lista lui Schindler , cînd e condus cu maşina prin ghetoul din Cracovia şi singura sa nelămurire este: "De ce e maşina deschisă? Am îngheţat, în p... mea!" Nimic despre evrei. Nici măcar nu se mai oboseşte să-i observe. Ei nu există. Tot aşa, Ivan Sanşi