Articolul dlui Andrei Cornea, "Fără controverse" Despre învăţăturile (de minte) ale unui dascăl Într-un articol din numărul 493 al Dilemei, dl Andrei Cornea susţine, pe bună dreptate, că viaţa noastră culturală este lipsită de veritabile controverse intelectuale, fapt datorat unui "defect de educaţie intelectuală: de decenii, şcoala românească i-a învăţat pe toţi elevii, dar şi pe toţi profesorii, că există un singur adevăr în toate cele şi că a-l pune la îndoială, fie şi prin întrebări care inoportunează tihna dascălului, e o dovadă de lipsă de încredere, de impertinenţă, cînd nu mai rău. (...) În gimnaziile şi liceele româneşti nu există nici măcar azi practica controverselor pe o anumită temă, a adunării argumentelor pro şi contra." Ca fost profesor de română într-un liceu din capitală, pot depune mărturie în sprijinul celor afirmate de domnia sa: elevii noştri vor, într-adevăr, comentarii gata făcute pe care să le îngurgiteze şi scuipe la examene. Lucrul acesta se întîmplă nu din lipsă de creativitate sau inventivitate, ci pur şi simplu dintr-o lehamite faţă de tot ce presupune un efort de gîndire, dintr-o obişnuinţă perpetuată de decenii şi dintr-o înrădăcinată percepţie a profesorului de către elev ca deţinător al "adevărului". De cele mai multe ori, cei care vorbesc despre această situaţie nefastă care minează grav învăţămîntul românesc prezintă, prin contrast, modul de lucru al studenţilor din Occident, felul în care aceştia sînt atraşi în dezbateri pe marginea unor teme controversate, avînd ca finalitate benefică ascuţirea spiritului critic şi dezvoltarea unei gîndiri flexibile. Nu ştiu cum stau lucrurile în privinţa asta în Europa; în schimb, pot să vă împărtăşesc cîte ceva din ce am observat pe meleagurile de peste ocean, în calitate de student şi preparator în programul de literatură comparată al unei universităţi americane. Şi pentru că, de multe