Copiii spun lucruri trasnite. In Romania, glasul copiilor a coborat aproape de soapta. In tara care are si un minister al familiei, violenta domestica a atins noi cote de avarie. Celula societatii este tot mai des in metastaza. Copiii sunt considerati niste sclavi naturali pe care-i domesticesti rup...

Copiii spun lucruri trasnite

In Romania, glasul copiilor a coborat aproape de soapta. In tara care are si un minister al familiei, violenta domestica a atins noi cote de avarie. Celula societatii este tot mai des in metastaza. Copiii sunt considerati niste sclavi naturali pe care-i domesticesti rupand din rai cu palma sau cu catarama curelei cate-o frantura de educatie. Fundatia Academia Civica a strans intr-o carte gandurile tinerilor despre familia lor, sub titlul "Cum as vrea sa fie familia mea". Sunt lucrari ale copiilor popositi intr-o tabara organizata la Sighetul Marmatiei, in colaborare cu Fundatia Konrad Adenauer. Cartea porneste de la sentimentul ca, sub patronajul unor parinti cu sentimente desfigurate de saracie si de frica, universul copilariei e in pericolul de a se transforma in desert. Aceasta stingere treptata a formelor de relief din paradisul copilariei pare normala intr-o societate in care masculinitatea este dominanta, iar media de varsta a celor care iau decizii este de peste 50 de ani. Nu se mai scriu carti pentru copii, nu se fac filme, copiii sunt doar pretexte sociale si nicidecum motivatii sentimentale. Chiar daca nu sunt alungati, copiii sunt prinsi in capcana unor familii care, de multe ori, par sa fie un rod al hazardului. Si totusi, tinerii vad uneori mai clar si mai bine motivele pentru care, in Romania, familia incepe sa fie un tot mai prafuit bibelou de portelan, uitat pe aceeasi etajera a autoritarismului si a nepasarii. "Am prieteni care au plecat de-acasa, colege care sunt permanent supravegheate din cauza fam