Ion POP
Viata si texte
Editura Dacia,
Colectia „Discobolul“, Cluj-Napoca, 2001, 332 p., f.p.
Ion POP
Gellu Naum – poezia contra literaturii
Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2001, 196 p., f.p.
Un „cult“ nestudiat
In istoria literaturii romane postproletcultiste, gruparea Echinox a jucat si continua sa joace un rol important.
Totul a pornit de la o revista. Studenteasca! Avusese loc „liberalizarea“ interna a regimului comunist, limitata, insa ametitor de larga dupa perioada de dominatie a „realismului socialist“. In mediile culturale era mare efervescenta. Limbajele artistice subiective si abstracte revenisera in actualitate. Autori mai vechi dar scosi din circuit in anii ’50 erau din nou publicati, expusi, cintati. Aparuse si un val nou de tineri care redescoperisera pe cont propriu beatitudinea metaforei, a sugestiei, a simbolisticilor vagi, a „marturisirii de sine“. Era – pe scurt – epoca „neomodernismului“ romanesc (cum am numit-o cu alte prilejuri).
Institutional vorbind, Partidul Comunist acceptase multe. In primul rind – slabise controlul si relaxase mult criteriile cenzurii, astfel incit profesionistii culturii au avut dintr-o data la dispozitie un spatiu de miscare mult mai intins. „Uniunilor de creatie“ li s-a permis sa se „emancipeze“, drept pentru care cea a scriitorilor a devenit o organizatie cu o functionare interna aproape libera si aproape autonoma, aceiasi „culturnici“ nemaistiind ce sa faca in anii ’80 ca s-o readuca la un statut de obedienta. S-au infiintat – apoi – in 1968-1969-1970 numeroase edituri si reviste in toate orasele mari din tara, ceea ce a avut drept consecinta nu doar descentralizarea, ci si diversificarea productiei culturale, in special literare, incurajind gruparile – „scolile“ – locale.
Asa a venit si momentul Echinoxului. Par
