Dintre cartile de cinema pe care le am acasa, doar antologia cronicilor lui Pauline Kael arata mai folosita, mai rasfoita, mai hartanita, mai consultata, mai marcata de creioanele, cafelele si tigarile mele si de anii lungi de serviciu credincios, decit Secolul cinematografului. Mica enciclopedie a cinematografiei universale, volum coordonat de Cristina Corciovescu si Bujor T. Ripeanu (Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1989). Si datorita celor doi autori, am acum la dispozitie Cinema… un secol si ceva. O istorie cronologica a cinematografului mondial 3 martie 1895 – 31 decembrie 2000 (Cristina Corciovescu si Bujor T. Ripeanu, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2002): un volum nou-nout, mai complet, mai solid ca aspect, mai spatios ca design, mai rezistent la apucaturile mele de cititor-cinefil frenetic: peste 650 de pagini pe care sa le ras- si ras-rasfoiesc de cite ori am nevoie de o data (de exemplu: 6 iunie 1951 – prima editie a Festivalului international al filmului din Berlinul Occidental, deschisa cu „prezentarea in afara concursului a filmului Rebecca de Alfred Hitchcock“), de cite ori nu-mi gasesc somnul pina nu intru in posesia unei informatii rare (de exemplu: primul lungmetraj de fictiune haitian s-a numit Olivia, a fost realizat de Bob Lemoine si a fost lansat in 1977), de cite ori vreau sa-mi amintesc tot ce s-a intimplat intr-un anumit an (de exemplu, 1976: au murit Busby Berkeley, Luchino Visconti, Howard Hughes, Carol Reed, Adolph Zukor, Fritz Lang, Jean Gabin…, s-au acordat pentru prima data premiile César…, a debutat Alexandru Tatos…, s-a vorbit mult despre o gheisa care taie penisul amantului ei, in plan-detaliu, si despre Gérard Depardieu, care isi taie propriul penis, tot in plan-detaliu…, se mai vorbeste si acum).
Din prezentarea de pe coperta: „Cele 3800 repere ordonate in suita datarii lor prezinta cresterea si descre
