Mi-am luat, intr-o zi, un incarcator de baterii nou. L-am scos din tipla si, pentru ca agregatul avea instructiuni de folosire, n-am putut rezista tentatiei de a le citi: inainte de toate, respectul pentru cuvantul scris! Scula e o simpla cutiuta de plastic, cu patru locasuri pentru baterii. Fiecare locas are cate un semn la fiecare capat: cate un + (plus) si cate un -(minus), adica ti se spune mura in gura cum se dispun acumulatorii pentru incarcare. Mai mult, exista niste leduri care, daca ai pus bateriile corect, se aprind. Si care, dupa ce incarcarea s-a terminat, se vor stinge. Asta afli chiar de pe carcasa agregatului, pe care scrie "auto-off charger" - adica nu trebuie sa-l pazesti, ca n-o sa-ti dea acumulatorii in foc: cand isi termina treaba, utilajul se-nchide singur. Tot pe carcasa scrie "3h", ca sa stii cat dureaza, de regula, un ciclu de incarcare. Toate par simple pana deschizi carticica. Cand vezi de cat amar de hartie a fost nevoie pentru a descrie o operatiune atat de simpla, te panichezi: la 18 pagini, lucrurile se complica. Mai ales daca nu gasesti acolo nici un cuvant in limba romana. Desi, ca tot romanul aflat in tranzitie, crezi ca o rupi binisor in mai multe limbi, devii suspicios: se poate strecura, sub ochii tai, o expresie tehnica necunoscuta pe care vei fi tentat sa o treci cu vederea. Si poate tocmai acolo scrie ceva capital, care ti-ar salva pielea, daca ai intelege. Incurcate sunt caile romanului: desi legea pretinde ca orice produs de import trebuie sa aiba inscrisuri in limba romana, majoritatea sculelor care ne-ajung in casa se incapataneaza sa moara pe limba lor. Sigur, mai sunt si targovetii care inteleg, de aici, ca e suficient sa lipeasca pe ambalaj o eticheta de marimea unui timbru, pe care sa scrie ceva de genul: "incarcator pentru acumulatori. Se baga in priza. Pret: 789.000 de lei +TVA." Si au rezolvat-o si pe-asta cu legislat