Respectiva rata este, dimpotriva, cea mai slaba in cazul cartii de arta, unde nu se vinde nici jumatate din tiraje, in ciuda faptului ca acestea sunt foarte mici.
Anul trecut s-au publicat peste 6.000 de titluri, iar tirajul mediu a fost cam de 2.600 exemplare!
Deosebit de ingrijorator este faptul ca, dintre non-cumparatorii de carte, 60% sunt tineri!
Studiul nu se aventureaza in aprecieri, lasand ca determinarile si implicatiile sa fie desprinse din datele puse la dispozitie.
Faptul ca numai 1.200.000 de romani, adica doar 7% dintre adultii tarii, cumpara frecvent carti spune prin sine multe. Pentru a avea insa toate semnificatiile, ar trebui sa se dispuna de cifra corespondenta de dinainte de '89, precum si de situatia in domeniu din tarile europene.
Comparatia cu starile de lucruri de dinainte de '89 ar scoate probabil in evidenta scaderea productiei de carte, diminuarea numarului de cumparatori si cresterea substantiala a pretului cartii. In paralel, insa, sunt parametri calitativi care nu pot fi masurati. Dupa '89, au fost restituite catre romani valori universale din filosofie, sociologie, politologie, economie, literatura, care nu putusera inainte vedea lumina tiparului in Romania din considerente politice si ideologice.
Comparatia cu situatia actuala din tarile europene ne-ar putea da un raspuns mai precis daca sau in ce masura saracia este cauza slabei dezvoltari a pietei cartii in Romania inceputului de nou mileniu. Fara indoiala, saracia este una din explicatii. Dar nu e singura. Piata cartii n-a fost si nu este probabil niciunde in lume o piata chiar "de masa". Sunt, vai!, atat de multi, pretutindeni, care se ghideaza dupa vorba "ce sa mai cumpar o carte, caci mai am una acasa!". Astfel ca nu saracia in general a subtiat piata cartii in Romania, ci saracirea intolerabila a celei mai mari parti din intelectua
