Prea putini stiu ca in 1947, la Sibiu, a luat fiinta o Opera a carei activitate s-a conturat extrem de promitator. Din nefericire, in ciuda elanului celor care au luptat pentru infiintarea ei si in pofida entuziasmului melomanilor care puteau, in sfirsit, sa se bucure de frumusetea muzicii de gen chiar la ei acasa, ea si-a inchis portile in scurt timp. Printr-o fericita intimplare, am avut privilegiul sa o cunosc pe Marina Robescu, martor ocular (si nu numai) al tuturor evenimentelor care au precedat si apoi au marcat efemera existenta a teatrului liric sibian. De fapt, generalul Roman, tatal sau, personaj important in justitia militara a inceputului de veac XX, se stabilise la Sibiu, dar o vreme a fost detasat la Odesa unde, firesc, avea o loja rezervata la Opera, din care urmarea spectacolele seara de seara, impreuna cu fiica sa, al carei glas de soprana era deosebit de calitativ, dragostea ei pentru opera nascindu-se inca din anii copilariei. De mica, fusese nelipsita de la reprezentatiile Operei bucurestene, cunoscind pe dinafara toate partiturile din repertoriu. Prietenul generalului, sculptorul Dimitriu-Birlad, se afla, de asemenea, la Odesa, iar fiica lui, Ydolle, era, la rindul ei, soprana. Studiase in Italia cu celebrul tenor Benjamino Gigli si cinta deja la Odesa, astfel incit, citiva ani mai tirziu, Roman i-a propus acesteia sa vina la Sibiu, unde a devenit nu doar solista, ci si prima directoare a nou-infiintatei Opere.

Rasfoind programul primei stagiuni, regasim repere interesante din viata muzicala a orasului Sibiu, unde in 1846 a concertat Franz Liszt, apoi Johannes Brahms, formatiile instrumentale si corale locale prezentind, inca din 1839, partituri vocal-simfonice de Mozart, Haydn, Beethoven, dar si opere de Bellini, Lorzing, Weber, Verdi, ba chiar si Wagner. De altfel, acolo a activat si Reuniunea Romana de Muzica, cea mai renumita formatie d