In fiecare an, in ultima duminica din august are loc decernarea prestigiosului Premiu „Cesare Pavese“. Alegerea acestei date, amintind de sinuciderea scriitorului (27 august 1950, Hotel Roma, Torino), dupa care, pentru mult timp, opera si viata i s-au „citit“ in sens invers, minimalizator, reasaza de fapt lucrurile, mutind accentul de pe dimensiunea tragica a figurii lui Pavese pe invitatia de a reflecta cu mai multa profunzime asupra acestui caz. Cistigatorii actualei editii (a XIX-a), gazduita de casa memoriala de la Santo Stefano Belbo si prezidata de Giuliano Soria, au fost Alain Elkann, la sectiunea „Proza“, cistigatorul propriu-zis al Premiului „Cesare Pavese“, cu romanul John Star (Bompiani), Franco Buffoni, care si-a adjudecat Premiul Juriului, pentru volumul de poezie Del maestro in bottega (Empiria), dedicat memoriei poetei Maria Luisa Belleli, si profesorul Marziano Guglielminetti, pentru un volum de critica si contributii pavesiene, Sotto il gelo dell’acqua c’è l’erba (aparut in anuarul Levia Gravia, publicatie a Departamentului de Italienistica al Universitatii din Torino, Edizioni dell’Orso), care i-a adus Premiul Special al Juriului. Sectiunile in concurs au fost, deci, proza, poezie si critica dedicata operei pavesiene.

Acest premiu este la rindul lui o sectiune a Premiului „Grinzane Cavour“, una dintre cele mai prestigioase fundatii literare din Italia. Reparcurgindu-i istoria, regasim in palmaresul editiilor nume ca J. Amado (1983), K. Vonnegut (1985), M.V. Llosa, G. Celati (1986), J. Saramago, E. Olmi (1987), E. Mendoza (1988), M. Tournier (1991), A.B. Casares, V. Cerami (1992), P. Coelho (1996), D. Grossman (1997), M. Cunningham (2000).

Revenind la proaspetii premianti din acest an, sa ne oprim o clipa asupra biografiei lor intelectuale si asupra declaratiilor facute la premiere.

Alain Elkann s-a nascut la New York in 195