Adoptat de catre romani, sub denumirea de Apollo, acest ilustru personaj, preluat din mitologia clasica greaca (Apollon, in elina) a fost considerat un zeu de vaza, printre cele 12 divinitati principale (dii consentes) ale pantheonului. Fiind onorat, cindva, si de vechii etrusci (populatie prelatina din Italia), la Roma, in cinstea lui, s-au instituit Ludi Apollinares („Jocurile lui Apollo“). Pe vremea imparatului Augustus (27 i.Hr.-14 d.Hr.) cultul sau se celebra cu deosebit fast.
Legenda greceasca il considera fiul lui Zeus, stapinul suprem al Universului si al titanidei Leto (Letona), fiind fratele geaman al fecioarei Artemis (romana Diana), zeita vinatorii si a „Lunii“ (Selene). Apollon era infatisat ca un superb efeb, inalt cu statura supla si impunatoare, crescind miraculos de repede, la numai citeva zile dupa nasterea sa (in insula Delos).
Ipostazele lui erau multiple, initial, el fiind considerat o divinitate temuta, orgolioasa si razbunatoare, care, justificat sau nu, raspindea molima ori pedepsea, cu sageti aducatoare de moarte, pe oricine ii statea impotriva (de pilda, omorirea celor 12 copii ai Niobei, care a avut indrazneala sa o sfideze pe Leto, mama zeului; un celebru grup statuar, atribuit sculptorului grec Scopas, din veacul IV i.Hr., imagineaza, cu deosebit tragism, aceasta intimplare nefasta). Masacrind sarpele monstru Python la Delphi, Apollon inaugureaza aici propriul oracol, care, in scurta vreme, va deveni centrul profetic al Greciei antice (considerat Omphalos – „Buricul lumii“). O slujitoare de seama a lui a fost celebra preoteasa si prezicatoare Pythia, cunoscuta si apreciata in intreaga Elada. De asemenea, Apollon inaugureaza si „Jocurile Pitice“ (de unde, citeodata, purta si cognomenul de Pythius). Tot lui i se atribuie si uciderea ciclopilor, ca razbunare pentru omorirea fiului sau, Asklepios (Aesculapius, la romani), m
