Nu e deloc improbabil ca pentru totalitatea cititorilor sai, Andrei Cornea sa fie un autor cu doua chipuri: unul, de presupus cel mai cunoscut, este al publicistului politic implicat, pasionat si adesea pasional, energic, taios, uneori chiar intratabil, cu preferinte neascunse si radical exprimate, celalalt este al carturarului rafinat si erudit, iubitor de scrieri, imagini si limbi vechi, departe de actualitate si "actualitati".
Noua carte a lui Andrei Cornea* poate fi considerata rezultatul unei incercari de coalizare a celor doua identitati, in paginile ei jurnalistul combatant si traducatorul lui Platon se infratesc, isi unesc fortele, coopereaza, se sprijina mutual. Militantul din transeele cotidianului si invatatul filolog si istoric de arta se asociaza intr-o aventura comuna. Titlul volumului sugereaza de altfel acest efort de armonizare interna, un termen cu aspect de arhaism (cuvintelnic), probabil inventat de autor, fiind ironic insotit de o formula atat de intrata in jargonul gazetaresc (fara frontiere), incat a devenit material curent de constructie lexicala pentru oricine are deplina incredere in posibilitatile personale de a fi spiritual sau macar nostim, fara mare consum de energie intelectuala. Ironia este insa aici una de protectie, fiindca in cartea lui Andrei Cornea lipsa, depasirea ori stergerea "frontierelor" fixeaza un principiu si anunta o metoda.
Alcatuita din 44 de texte numerotate, fiecare avand ca titlu un singur cuvint, Cuvintelnic fara frontiere e o carte situata mai degraba "intre frontiere". Isi creeaza propriul spatiu de existenta, extragandu-si materia prima din doua teritorii ce nu par sa aiba prea mult ori prea multe in comun: umanioare si actualitate politica.
De-o parte elina, ebraica, latina, literaturile antice, filosofia, istoria vremurilor de demult si, de cealalta parte, Iliescu si Constantinescu
