In ambele cazuri, demisia respectivului ministru ar fi oportuna si onoranta. Nu stiu ce joc politic se ascunde sub propunerea primului ministru. S-a speculat destul pe aceasta tema si nu vom relua discutia. De altfel, nu asta e esentialul. Fiindca orice ar fi fost sau ar fi, o asemenea propunere nu se face. Iar motivele nu sunt unul singur, ci cel putin trei:
In primul rand, nu se face in Romania, care a suferit amarnic de pe urma cultului personalitatii. A invoca popularitatea (reala, de altfel) a d-lui Iliescu pentru a sugera publicului perpetuarea sa la presedintie apare ca solutia optima pentru pregatirea discreta a unei dictaturi. Caci multi dictatori- Mussolini, Hitler, Salazar, Antonescu, ba chiar si Ceausescu - au fost populari la un moment dat si multi tirani au invocat, de-a lungul istoriei, sustinerea maselor pentru a gatui democratia, a anihila rezistentele si a-si asigura puterea absoluta. Nu sustin acum ca d-l. Nastase vrea o tiranie, dar manevrele sale au putut crea aceasta impresie, ceea ce-i destul de grav.
In al doilea rand, dupa ce propunerea a fost respinsa cu demnitate, claritate si fara ezitare de Ion Iliescu, s-a accentuat impresia ca intre premier si presedinte exista serioase divergente si, mai ales, o mare lipsa de comunicare. Caci nu propui (si inca a doua oara) asa ceva, fara sa te consulti in prealabil cu beneficiarul. Daca accepta, ii faci un cadou otravit; daca nu - cum s-a intamplat - te otravesti singur. In orice caz, ceea ce a reusit din plin d-l Nastase a fost sa accentueze reprezentarea (poate falsa in fond) potrivit careia diferenta dintre el si Ion Iliescu nu este numai de vederi politice, ci si de moralitate politica, si anume cu totul in defavoarea sa.
In fine, asociind schimbarea actualei Constitutii de un act politic extrem de discutabil, d-l Nastase parca a dorit sa sugereze cat de lipsita de importan
