Am hoinărit cu carnea uşoară, cu oasele fluierînd a pagubă dulce, cum n-am mai făcut de mult. Doamne, cîte lucruri dragi nu mi-au încărcat tristeţea. Case mici cu cerdacuri dărăpănate, cişmele cu o cană albastră înfiptă alături, într-un băţ binevoitor, garduri, garduri, fiece scîndură îmi mîngîie parcă durerea, fericirea, uimirea. Începuse amurgul. Am dat, pe nişte străzi înguste şi noroioase, peste copii jucîndu-se febril, aţîţaţi de culoarea violacee a cerului. Unul, cam de vreo cinci ani, c-un căciuloi vernil, bolfos, se învîrtea cîntînd. Iată, mi-am zis, "manifestările amurgului la copii": Titlu de volum!! Mingi de gumă zburau, pe traiectorii imprevizibile, prin aer... Apoi la o coadă, într-o prăvălie minusculă, cumpărîndu-mi covrigi, am văzut o femeie cu şolduri dumnezeieşti, ignorîndu-şi-le total, mestecînd placid o bucată de pîine proaspătă. Bătea un vînt subţire, rece, laic, îmi băgasem mîinile în buzunare, mi-era puţin frig la spate, dar mă simţeam minunat. Pe străduţele astea cred că se iubeşte ca-n mitologie: o cuvertură galbenă, fluturată de diavoli invizibili, pe-o sîrmă întinsă la maximum, mi-a adus aminte de disperările adolescenţei...

Am hoinărit cu carnea uşoară, cu oasele fluierînd a pagubă dulce, cum n-am mai făcut de mult. Doamne, cîte lucruri dragi nu mi-au încărcat tristeţea. Case mici cu cerdacuri dărăpănate, cişmele cu o cană albastră înfiptă alături, într-un băţ binevoitor, garduri, garduri, fiece scîndură îmi mîngîie parcă durerea, fericirea, uimirea. Începuse amurgul. Am dat, pe nişte străzi înguste şi noroioase, peste copii jucîndu-se febril, aţîţaţi de culoarea violacee a cerului. Unul, cam de vreo cinci ani, c-un căciuloi vernil, bolfos, se învîrtea cîntînd. Iată, mi-am zis, "manifestările amurgului la copii": Titlu de volum!! Mingi de gumă zburau, pe traiectorii imprevizibile, prin aer... Apoi la o coadă, într-o prăvălie min