- Diverse - nr. 173 / 4 Septembrie, 2002 A cata toamna privesc cerul pentru a surprinde sublima clipa a incolonarii si plecarii pasarilor ca latoare spre alte zari!? Si, cu fiecare toamna ce apare la orizont, o data cu schimbarea la fata a naturii, imi este imposibil sa spun ca am aflat secretul momentului si ce anume ii pune in miscare pe cocori, berze si randunele sa inceapa marsul spre sudul planetei unde iernile sunt mai blande. De atatea toamne privesc cerul si unghiul perfect format de cocori in clipa pornirii lor in marea si lunga calatorie a anotimpurilor insa, in afara de nostalgia toamnelor trecute pe rabojul timpului, nu am reusit sa dezleg misterul plecarii pasarilor calatoare. Sunt insa, sufleteste multumit ca am mai prins o toamna in care am privit cu nesat clipa schimbarii la fata a naturii, a plecarii pasarilor calatoare spre alte zari "de farmec pline", unde isi petrec iarna, pentru ca in primavara sa se intoarca la cuiburile lor in care plamadesc o noua generatie ce isi urmeaza parintii in marea calatorie, dus-intors, repetata cu o precizie de ceasornic. Aceasta mare calatorie mai lunga sau mai scurta a vietii este urmata si de noi oamenii, de natura, cu bucuria scurgerii anotimpurilor pe clepsidra timpului. Timpul care trece peste noi, peste toate din aceasta lume in care traim cu gandul sa fim sanatosi, sa numaram si sa privim cat mai multe toamne si primaveri cu splendorile lor de culori infinite ale naturii vesnice, vesnicie de care omul nu se bucura pe acest pamant decat in noua viata de dupa moartea fizica - materiala. In acest vartej al anotimpurilor sta bucuria omului de a numara si contempla cat mai multe toamne cu unicitatea lor de culoare si lumina, trezind in el nostalgia anilor scursi in timp si, totodata, satisfactia de-a privi cat mai multe rasarituri de soare si plecari ale cocorilor, ceea ce inseamna viata sub cupola albastra a c