Imi amintesc de frenezia cu care multi romani, in special de varsta a doua, strigau, instigati de stim noi cine, ca nu ne vindem tara. Nici un strain nu era privit cu ochi buni, de teama ca ne fura patria strabunilor, pe care noi trebuia sa o aparam. Multa vreme, toti strainii care au venit sa faca afaceri in Romania au fost descurajati de atitudinea ostila a romanilor si de lipsa de incredere. Sunt multe exemple care pot fi invocate in acest sens. Au fost parteneri mari care au vrut sa investeasca anii trecuti in Romania. Societati falimentare, de care ar fi trebuit sa "scapam" bucurosi, precum Sidex-ul, nu au fost preluate de super-companii din aceleasi motive. Caci, dincolo de aranjamentele diverselor grupari de interese, unul dintre motivele pentru care nu s-a facut a fost si aceasta rezerva fata de un strain care ar putea sa vina sa ne conduca. E drept ca de multe ori s-a intamplat sa luam si tepe de la tot felul de "oameni de afaceri" straini. Multi dintre ei s-au prezentat ca parteneri seriosi, pusi pe treaba, iar apoi s-a descoperit ca intentia lor era doar de a da un tun, cum s-a intamplat cu IMUM Medgidia, ca sa dam un exemplu mai apropiat ca spatiu. Marturisesc ca niciodata nu am fost printre cei care au privit banuitor pe un investitor strain, fie ca are o mare companie, fie ca are numai un magazin. Cu toate acestea, exista insa o anumita tipologie care ma face sa regret uneori aceasta optiune. Ma refer la armata de "investitori", in general turci si arabi, care au umplut Constanta. "Eu venit la Costanta. Fete ghiuzel, eu iubesc mult le ele". Pana la urma, este treaba lor. Beleaua, ca sa folosesc un cuvant de-al lor, este ca uita adesea ca nu sunt intr-un bazar din Top-Kapi. Ci intr-o tara care se chinuieste din rasputeri sa devina civilizata. Acesti efendi nu isi tradeaza aproape niciodata temperamentul, acelasi sange le curge in vene, vor sa castige rep