Şerban Cioculescu a ţinut un jurnal propriu-zis între anii 1945-1949-50, din care nu mi-a citit în nici un rând, dar de care, când şi când îmi vorbea, de pildă, prin 1945, despre o lungă şi foarte interesantă conversaţie cu Mihail Sebastian, pe punctul de a-şi lua în primire un post cultural în Occident. L-am întrebat în ce constase interesul convorbirii şi mi-a replicat, ermetic, că notase discuţia, pe larg în jurnal. Mi-a dat, totuşi, să înţeleg că fusese vorba de o mărturisire referitoare la o mare deziluzie politică suferită de Mihail Sebastian. Curând apoi, pe picior de ducă, M. S. fusese victima unui stupid accident de circulaţie - dacă accident va fi fost. Tata îmi povestea cum, la înmormântare, mama scriitorului ţipa, cu deznădejde: "Copilul meu frumos şi inteligent".

Jurnalul patern a fost distrus de către autorul lui cu oarecare timp înaintea descinderii Securităţii şi, desigur că dacă ar fi fost găsit ar fi îngreunat simţitor situaţia celui anchetat timp de patruzeci şi patru de zile. Şi nopţi.

Peste decenii, luase obiceiul de a nota în agendele anuale, de tip caiet, treburile zilei, cu această precizare că rareori trecea de luna ianuarie, după care filele rămâneau virgine. Agenda anului 1973 este, în această privinţă, un model. Vom reda cele mai multe din însemnările în cauză, îndemnaţi mai cu seamă de mai ampla descriere a unei întâlniri cu George Ivaşcu, al cărui chip, cu puternici ochi albaştri îmi revine, de altfel, în minte. Mi-a fost, în una din clasele liceale mici, profesor (suplinitor) de limba română şi-mi amintesc uimirea de care se lăsa cuprins faţă de modicitatea cunoştinţelor noastre gramaticale. Ţintindu-mă cu privirea, potrivită tenului roşcovan, părea că mă ia martor uluirii sale - dacă nu cumva fusesem eu însumi subiectul mirării sale: memoria oferă astfel de alternative! Peste un car de ani, îmi comandase, la România