Caietele internaţio-nale de poezie, din care avem spre lectură numărul 3/2002, sunt o tentativă de a aduna opinii şi creaţii originale, precum şi traduceri sau eseuri aproape ştiinţifice asupra fenomenului actual al poeziei la nivel românesc şi universal. Revista are o arie de difuzare impresionantă, aproape toată Europa, Statele Unite şi America de Sud, iar corpul editorial îi include pe Ştefan Stoenescu şi Adam J. Sorkin, din America, şi pe Mihai Ursachi din România. Pe lângă ei apar mari necunoscuţi ca Dan Dănilă, Petra Vlah, inşi cu "adâncă simţire" şi "emoţii au-tentice", tresăltări lirice şi clişee despre poezie şi specific naţional dătătoare de dureri de minte. Cităm: "Omenirea are nevoie de oxigenul poetic şi poezia este un bun universal;" "Poezia s-a născut (precum arta în general) dintr-o necesitate imperioasă de a împărtăşi cu semenii prisosul emoţional al celui care nu mai poate stăvili abundenţa sufletului răvăşit de simţire."

Trecând peste, recomand interviurile inedite obţinute de Gabriel Stănescu de la Allen Ginsberg, sau interviul cu Mihai Ursachi, poetul încarcerat, exilat, revenit, precum şi traducerile destul de reuşite în engleză ale lui Adrian Săhlean din Bacovia, deci o poezie extrem de dificilă şi de rezistentă la traducere din cauza efectelor fonetice tipice simbolismului. Alte traduceri bune aparţin poetesei americane Heather O'Hare.

Corpusul cel mai interesant al textelor acestor caiete îl constituie eseurile şi studiile aprofundate, realiste, asupra poeziei universale actuale. Astfel Horia Ion Groza, într-un articol intitulat Problemele poeziei americane contemporane pot fi şi pro-blemele poeziei noastre, identifică mişcarea de scădere a numărului de cititori de poezie, invers proporţional cu "consumul de poezie" sub forma cursurilor de creative writing, în cadrul cărora e uşor de menţinut statutul de poet prin cantitat