- Editorial - nr. 174 / 5 Septembrie, 2002 Pentru a duce ideea pana la capat, ar mai trebui sa adaug si sintagma "militianul de alaltaieri". Sigur, toate bune si frumoase in demersurile si stradaniile celor care s-au vazut nevoiti sa-si schimbe statutul pentru ca, in sfarsit, si romanii sa scape de cosmarul omului in uniforma, care, indiferent de grad, avea, si cu siguranta ca va mai avea si de-acum incolo, apucaturi de vataf. Simandicos nevoie mare, fudul, impostor peste masura, militianul de alaltaieri s-a vazut transformat, peste noapte, dupa Revolutia din 1989, in politist. Atunci, noi, muritorii de rand, am asteptat ca acesti oameni sa sufere o schimbare radicala, incepand de la comportament, tinuta, profesionalism si altele. N-a fost sa se implineasca, pe de-a intregul asteptarile noastre, deoarece, chiar daca au devenit domni "politisti", multi dintre ei se manifestau tot ca militieni. Adica, in locul unui comportament civilizat, al unei tinute elegante, al unei receptivitati sporite fata de cel de la care isi lua solda, adica omul de rand, contribuabilul care varsa bani pentru alocatia lui de hrana si efecte, El, politistul, prefera in locul literei legii puterea bastonului. Nu sunt adeptul incriminarii unei institutii, ba chiar am multe cuvinte de apreciere pentru multi dintre politisti, buni profesionisti, oameni la locul lor, atata doar ca imaginea lor in societatea civila se realizeaza la nivelul omului de pe strada. Si aici sunt cele mai mari lacune. Nu cred ca, peste noapte, Politia Romana, un aparat militarizat, se poate transforma, asa cum cere Legea privind organizarea si functionarea acesteia, in "serviciu public specializat, in interesul persoanei, al comunitatii si in sprijinul institutiilor statului". Aici este o chestiune de mentalitate, bine insurubata in capul oamenilor imbracati in uniforma, precum ca ei reprezinta puterea. O si aveau, d