- Social - nr. 175 / 6 Septembrie, 2002 Sunt nenumarate cazurile de escrocherie in care familii au ramas fara case, bani, averi, saraciti lipiti pamantului. Aproape de fiecare data se ajunge la instanta de judecata, in speranta redobandirii bunurilor pierdute. In instanta insa, in foarte multe cazuri, se interpreteaza dupa o logica cel putin ciudata: nu l-a obligat nimeni pe pagubit sa semneze un anumit act, nu l-a obligat nimeni sa imprumute bani sau bunuri de valoare, de regula unor cunostinte. Se confunda grosolan cu logica colectivizarii fortate sau nationa lizarea caselor si a terenurilor. De aici incolo, li se canta-n struna escrocilor, iar pagubitilor inconfundabil li se asociaza termenul de "naivi", cu alte cuvinte, prosti (vezi dictionarul de sinonime). Indirect si in mod automat, escrocii formeaza categoria oamenilor destepti, a celor care se descurca, a celor care speculeaza. Desteptaciunile astea isi formeaza propria imagine de persoane importante, cu relatii in posturi-cheie, sa poata trage sforile dupa nevoi. Ce se intampla cand, totusi, un asemenea individ este incoltit? Simplu, reactioneaza ca un animal salbatic, din instinct de conservare, imprevizibil. Aceasta abordare teoretica, succinta, din lumea escrocilor, este urmarea experientei traite in ultimii cinci ani de mine, alaturi de mama mea, de fiul meu, de foarte putine persoane care mi-au mai ramas apropiate. Victima a escrocilor, ajuns la limita imposibilului. Precizez ca escrocii in cauza, anterior, imi erau "prieteni". Dar nu orice fel de prieteni. Ii cunosteam de multi ani si de fiecare data cand aveau nevoie de ajutorul meu, de atatea ori i-am ajutat. In schimb, niciodata nu le-am cerut sprijinul.Trecand peste toate etichetele amicale, mi-au facut-o. Foarte pe scurt, telegrafic, am sa punctez cateva aspecte. Primul individ este Zaharagiu Pricop. Ofiter trecut in rezerva, se privatizeaza. F