- Editorial - nr. 175 / 6 Septembrie, 2002 Nenorocul fratilor nostri basarabeni a luat chipul urgieisi al rapirii, sub tarul Alexandru I, in anul 1812. De atunci se deruleaza pentru ei un adevarat cortegiu de consecinte si suferinte. In 1867, limba romana, a parintilor, mosilor si stramosilor, este scoasa din toate scolile publice ale Basarabiei. Incep rusificarea crancena si colonizarile. In 1817 erau, dupa unii - 4.192.400 de romani basarabeni, dupa altii - 4.828.300. In anul 1919, numarul lor a ajuns la doar 1.685.000! Cei "meniti - cum scria Nicolae Balcescu - , prin nationalitate, limba, religie, obiceiuri, sentimente, pozitie geografica, trecut istoric si nevoia de a se pastra si mantui" iau drumul spre Gulagul sovietic. Despre "drepturile vechi" se mai vorbea doar in soapta. Celui care indraznea sa mai pomeneasca macar de cuvintele lui Mihai Eminescu, atestand ca "Basarabia intreaga a fost a noastra, pe cand Rusia nu se marginea cu noi. Basarabia intreaga ni se cuvine, caci e pamant al nostru, cucerit cu plugul, aparat cu arma…", i se suiera la ureche: "Cine limba lunga are, cinci ani taie la sare!" Pamantul Neamului instrainat gemea, iar din "Siberii de gheata" ajungea pana in tara indoliata suferinta ei: "E glasul blandei Basarabii / Ajunsa-n ziua de apoi, / Si sora noastra cea mezina / Gemand sub cnutul de calmuc, / Legata-n lanturi ei o mana, / De streang, tarand-o, ei o duc." A venit si momentul luminos al Unirii de la 1 Decembrie 1918. Visul frumos al unirii intr-o singura tara a tinut putin pentru fratii nostri. Gandul intregitor al inaintemergatorilor era pandit de pericolul ruinarii. A venit tavalugul de foc si fum al anului 1939, sub chipul pactului Ribbentrop-Molotov, incheiat intr-o zi rau-prevestitoare pentru Neamul romanesc - 23 august. Veaceslav Molotov nu-si poate stapani obraznicia muscaleasca, declarand triumfator: "Basarabia este o despagu