„Va facem o legatura telefonica... Platiti intii firma «Cema». Banii de utilitati ii veti primi zilele urmatoare". Aceste citeva cuvinte, rostite telefonic de o voce misterioasa, reprezentau un cod secret, stiut numai de persoane din sistem. Codul deschidea „seiful" cu bani publici, de unde erau alimentate citeva firme, obscure, de apartament. Astfel poate fi rezumata, pe scurt, afacerea „Gradinita". Printr-un sistem ingenios de plati, la limita legalitatii, banii publici erau vinturati din Trezoreria orasului in citeva firme „prietene" pentru persoane extrem de influente din administratia locala. Cu toate ca filiera este bine cunoscuta, de la sefii de gradinite, conducerea ISJ si sefii de directii din Primarie, nimeni nu vrea sa dezvaluie, public, afacerea, cu nume, cifre si acte. Totul este tinut in cel mai mare secret, toate partile implicate sperind ca, in final, afacerea va fi ingropata. Insa, se pare, deznodamintul acestui scandal se afla in miinile unui singur om: primarul Constantin Simirad. Seful orasului a avut mai mult rolul unei marionete, care a jucat in aceasta piesa in functie de cum trageau sforile functionarii din subordine. Pentru a intelege cit mai bine intreaga afacere, citeva precizari se impun din capul locului. Toate gradinitele din municipiu sint grupate in sase centre bugetare, iar fiecare centru este alcatuit din mai multe unitati de invatamint prescolar. Centrul bugetar administreaza din punct de vedere financiar toate gradinitele arondate, doar acesta avind cont in Trezorerie si putind folosi banii. Pentru a trai, aceste centre au nevoie de o finantare. Capitolul in discutie este cel al cheltuielilor materiale, aici fiind incluse atit dotarile, cit si plata utilitatilor. In ambele cazuri, fondurile provin de la Primarie, sub a carei umbrela financiara se afla gradinitele. Mecanismul finantarii este extrem de simplu. Gradinita centru bugeta