M-a pasionat si m-a impresionat, dintotdeauna, scamatoria, prestidigitatia, iuteala de mana si nebagarea de seama, iluzia optica, trucul de circ. In sala Caminului cultural Glambocata, a venit odata, cand eram copil (hei, ce vremuri!) o trupa de artisti, intre care si un losefini care i-a bagat in uluiala pe tarani (mai ales pe pruncii lor) scotand oua pe urechi, porumbei din palarie, flacari pe nari, apa din piatra, esarfe, iepuri, mingi, carti de joc, ceasuri, pachete de tigari si altele din buzunarele unor spectatori. Acel scamator a facut si un numar pentru betivanii comunei. A transformat apa chioara adusa de gardianul primariei, pe rand, in tuica de pruna, vin alb si rosu, rom Jamaica, secarica, drojdie si lichior. Tin minte (cu ura si invidie) cum mascariciul l-a luat de langa mine pe colegul meu de caprarit (mers cu caprele) de pe Valea Seaca, ultimul din clasa, nu premiant ca mine la invatatura, Mitilica (de ce nu eu?!) si l-a dus pe scena sa-i fie asistent. Ii dadea sa bea din sticla cu apa chioara, asistentul gusta, se stramba si zicea: vin, rom, tuica, lichior. A gustat aproape toata sticla. in final s-a dat jos de pe scena impleticindu-se si in aplauzele asistentei. Zeci de tarani au fost gata sa-si dea toti banii ca sa cumpere patentul (christic, nu-i asa) de a preface apa nu doar in vin, ci in orice trascau. N-a fost chip. Si eu as fi vrut sa-nvat scamatoria, dar ... Abia foarte tarziu am aflat ca, de fapt, Mitilica primise o recompensa de la sarlatan sa spuna ca apa a devenit bautura alcoolica si sa se prefaca matol... M-a pasionat si m-a impresionat, dintotdeauna, scamatoria, prestidigitatia, iuteala de mana si nebagarea de seama, iluzia optica, trucul de circ. In sala Caminului cultural Glambocata, a venit odata, cand eram copil (hei, ce vremuri!) o trupa de artisti, intre care si un losefini care i-a bagat in uluiala pe tarani (mai ales pe pruncii