Manastirea Magarul- Acum cinci veacuri, niste ciobani ardeleni care treceau cu turmele prin Moldova au gasit o icoana intr-un stejar. Pe locul miracolului a fost inaltata o manastire -. Intre tinutul Husilor si Barlad se intinde o pustietate arar batuta de picior omenesc. Cat vezi cu ochii, doar ier...

Manastirea Magarul- Acum cinci veacuri, niste ciobani ardeleni care treceau cu turmele prin Moldova au gasit o icoana intr-un stejar. Pe locul miracolului a fost inaltata o manastire -

Intre tinutul Husilor si Barlad se intinde o pustietate arar batuta de picior omenesc. Cat vezi cu ochii, doar ierburi fierbinti si roiuri uriase de fluturi migrand prin vazduh ca niste ninsori solare. N-am vazut niciodata fluturi atat de multi: rosii, albi, azurii, cu aripile tivite de purpura si de aur, zboara cand lin, cand avantati in tornade, vrand parca sa ne arate calea pe care sa o urmam. Drumul pe care mergem nu e insotit de nici un indicator. Dupa cateva serpuiri, se infige piezis in zidul unei paduri care ne absoarbe, inchizandu-se peste noi ca un clopot: un tunel de umbra racoroasa si intunecata, luminat ici-colo de paienjenisul razelor strecurate de soare prin cupola copacilor. Ramuri lungi se izbesc de parbrizul masinii. Oprim si coboram ca sa dibuim firul ascuns al potecii, care se risipeste odata cu fluturii. O cale ferata rasare din hatisul de ierburi. Doua sine, pierzandu-se din nou in peretele de padure, prin care vom afla ca mai trece totusi un tren. O data la doua zile, un biet si molcom tren, spre tinutul Husilor... Mergem mai departe. Dupa alti aproape cinci kilometri, la sfarsitul tunelului de verdeata, se intrezareste o poiana scaldata in soare si zidurile albe, stralucitoare, ale unui asezamant monahal. In mijlocul lor, o biserica veche, inconjurata de cateva acareturi saracacioase, cotropite de iarba si de o liniste intemeietoare de lume.