Adevaratul triumf al Festivalului de la Mamaia:. Zamfir si PhoenixZiua monstrilor sacri. In miezul zilei, Teatrul de Vara din Mamaia vuieste de la un kilometru de acordurile "Ciocarliei". O "Ciocarlie" ce suna ciudat, cu nai, tobe, vioara, chitara electrica... Inauntru, pe scena, se afla doua legende...

Adevaratul triumf al Festivalului de la Mamaia:

Zamfir si PhoenixZiua monstrilor sacri

In miezul zilei, Teatrul de Vara din Mamaia vuieste de la un kilometru de acordurile "Ciocarliei". O "Ciocarlie" ce suna ciudat, cu nai, tobe, vioara, chitara electrica... Inauntru, pe scena, se afla doua legende in tricou si pantaloni scurti, care repeta de zor: Gheorghe Zamfir si Nicolae Covaci. Tacut, incruntat, insa cu mult, mult umor, Covaci conduce "ostilitatile", atent pe sub sprancene la orice detaliu legat de muzica, sonorizare, organizare. Zamfir are si el pofta de glume si de putina joaca, insa nimic nu pare mai serios decat aceste repetitii pe scena topita de soare, care au inceput de o ora si jumatate si inca mai dureaza. Urmeaza un concert cu totul special si lucrurile trebuie bine puse la punct. Mi-as fi dorit ca in sala, la aceasta repetitie generala, sa se afle si membri ai unor formatii de baieti si fete pentru care probele de sunet inseamna perfectionarea tehnicii mimarii dupa banda, miscari de dans si, in primul rand, fixarea frezei. Poate asa ar fi inteles de ce concertul Zamfir - Phoenix, care a deschis ultima seara a Festivalului de la Mamaia, a fost singurul ovationat in picioare de un public entuziast.

Prima parte a concertului, mai profunda si totodata mai pasionala, l-a avut in prim-plan pe marele artist care este Gheorghe Zamfir. Un Zamfir care s-a lepadat de inhibitii si de prejudecati si care a aratat nu doar fateta unui instrumentist genial, dar si pe aceea a unui muzician complex, capabil sa se adapteze unor noi stilur