- Editorial - nr. 177 / 10 Septembrie, 2002 Prin anii '50 ai "obsedantului deceniu", facea mare valva o invinuire adusa "imperialistilor americani": ne-au furat, fara rusine, cantecul popular "Sanie cu zurgalai", devenit slagar mondial, de la New York la Paris, de la San Francisco la Londra, de la Los Angeles la Madrid, de la Detroit la Tokio. Fata de cat ne-au furat toti in zbuciumata noastra istorie, de la turcul viclean, trimis de Inalta Poarta a Istanbulului, la "Ursul siberian" si muscalul cu mana lunga, era floare la ureche. Furtul, insa, era furt, iar in arsenalul mijloacelor propagandistice ale timpului, cel prins cu musca pe caciula pica, nesperata mana cereasca, in morisca de vorbe de dincoace de "Cortina de fier". Vremea a trecut si amanuntul a fost uitat. Mai saptamanile trecute, cu prilejul Festivalului de muzica usoara de la Mamaia, chiar si in cazul "Cerbului de Aur" de la Brasov, au inceput obisnuitele haraieli si maraieli in legatura cu autenticitatea si paternitatea unor melodii prezentate de unii autori. Se stie bine, romanul nostru nu-i sanatos daca nu mai nascoceste el ceva, daca nu mai scuipa in stanga si in dreapta. Iar daca nu o poate face, atunci, de plictiseala, in lipsa de idei, isi mai trage singur cate un sut cu stangul in dreptul. Si invers. In privinta demolarilor, a pornirii carcotase, a dorintei de a muri capra cu vecin cu tot, suntem campioni balcanici incontestabili! Putini sunt, insa, cei dispusi sa vada un alt fenomen "la moda" in ultima vreme. Formatii aparute peste noapte, precum ciupercile dupa ploaie, insi, cu sau fara voce, fura, ca in codru, din fondul de aur al creatiei populare romanesti. Fara scrupule, fara remuscari, si fara a fi pedepsiti! Nu voi da aici numele vreunui "artist", "manelist", nici al uneia dintre formatii, unii cu venituri substantiale lunare (unul dintre ei se lauda ca isi permite luxul sa vare, doa