Probabil ca cel mai corect ar fi de spus ca ceea ce era cumva inca neclar sau incert, s-a precizat, ca ceea ce se manifesta la scara mai redusa a capatat o extensie mult mai mare, ca ceea ce avea inca surdina rasuna acum din plin.
Terorismul, chiar terorismul sinucigas, nu era o noutate nici inainte; dar dimensiunea, amploarea pagubelor, indrazneala fara margini a asasinilor, simplitatea aparenta a mijlocelor lor au parut de o noutate extrema. Se stia, de asemenea, ca fundamentalismul islamic e o mare primejdie si ca adversitatea sa fata de Statele Unite â "Marele Satan" - e ireductibila. Dar niciodata caracterul monstruos al acestui fenomen - comparabil cu nazismul si stalinismul - nu a aparut intr-o atat de orbitoare lumina.
Se stia de asemenea, de mult, ca inamicii "societatii deschise" - cum i-a numit K. Popper - n-ar fi nici pe departe atat de periculosi daca nu ar beneficia de toate avantajele acestei societati pe care vor s-o nimiceasca: drepturi civile, libertate de miscare, prezumtia de nevinovatie, etc. Dar niciodata, poate, aceasta fragilitate a democratiei liberale nu a fost mai evidenta: teroristii au trait multi ani in Occident, mai ales in Germania, au studiat la universitati occidentale, au invatat limbi straine, au locuit netulburati in societati libere, au calatorit unde au vrut, s-au inscris la scoli de pilotaj americane fara sa fie intrebati nimic, au transferat sume mari de bani. Nimic dintre toate acestea nu ar fi fost cu putinta in Irak, Libia sau China. Departe de a fi un "razboi al civilizatiilor", actualul "razboi impotriva terorismului" este mai curand inca un nou "razboi civil" al civilizatiei moderne, la fel ca si cel impotriva fascismului sau comunismului.
Dupa 11 septembrie, s-au instalat controale aeroportuare noi, s-au stabilit regulamente de imigrare mai severe, dar, in ansamblu, vulnerabilitatea civilizatie
