- Social - nr. 178 / 11 Septembrie, 2002 Compozitorului targumuresean Cornel Cornea i s-au deschis de curand portile Bucurestilor, motiv pentru care l-am rugat sa ne povesteasca despre "obiceiurile" caselor …de discuri si nu numai. "Anul trecut, in toamna, mai exact in luna noiembrie, printr-o firma muzicala din Bucuresti, am intrat in contact cu trupa Candy. Mi s-a propus sa le compun un album. In martie am mers la Bucuresti si m-am apucat de lucru in studioul casei de discuri Nova Music, cu care fetele de la Candy au contract. Intre '96 si '98, am avut sansa sa lucrez in SUA, unde, pe langa alte munci pe care le faceam ca sa castig un ban, am avut si un contract cu o casa de discuri - Rodell Records West Hollywood. Am invatat foarte multe lucruri acolo, in primul rand, din ce perspectiva sa-mi privesc meseria. Mi s-a spus de multe ori ca sunt foarte serios si prea dur. Le-am spus si fetelor de la Candy, care isi faceau codite in timp ce trebuia sa lucram o piesa - ca eu nu am venit in excursie la Bucuresti si ca am treaba. Artistii nostri mai trebuie sa priceapa ca sunt practic niste executanti, ca zugravii, ca au un talent, care, executat, trebuie platit. In primele saptamani ale lui aprilie am plecat in Olanda sa ma logodesc. Urmeaza sa ma mut acolo. Intre timp s-au facut foarte multe presiuni in tara sa se renunte la piesele mele in favoarea unor piese de o calitate indoielnica, dar primand interese. De cand m-am apucat de muzica mi s-a servit acelasi text: "Nu esti cunoscut!¨ Nici nu ai cum sa ajungi la un astfel de statut daca nu esti lasat sa cresti. E ca la anunturile pentru joburi la firme - la 18 ani trebuie sa ai experienta de 3 ani! Bucurestiul e foarte bun pentru cei ce vor sa faca bani sau cariera, asa, cativa ani. Dar orice om normal, care vede cum stau lucrurile, nu si-ar dori sa ramana acolo. Muzica, la fel ca celelalte domenii, e politizata. S