Un suprarealist în Marea Adunare Naţională
Virgil Teodorescu (născut la 15 iunie 1909 în comuna. Cobadin din judeţul Constanţa) a debutat, conform propriilor lui precizări, de trei ori: prima oară în 1926, în Anuarul Liceului "Mircea cel Bătrân" din Constanţa unde era pe atunci elev; a doua oară în 1928, sub pseudonimul Virgil Rareş, în miniaturala şi faimoasa revistă Bilete de papagal (seria întâi) a lui Tudor Arghezi; şi a treia oară în 1932, ca soldat în Compania a V-a a Regimentului 34 Infanterie din Constanţa, într-un fel de manifest, scris de mână de el însuşi, în mai multe exemplare, sub impresia morţii unui recrut sărac şi delicat, Iuseim, copleşit de asprimea vieţii militare. Poemul-necrolog, intitulat Cu chipiul pe cap, exprimă o atitudine protestatară într-un stil ludic şi marchează aderarea lui Virgil Teodorescu la suprarealism:
"Curgeau păduchii de pe el şi îi zisei/ mă iuseime/ mă iuseime frate/ fă-te-ncoace/ şi ia o barză-n cioc/ ei zise el nu ştii/ mai săptămâna/ mi-a mai trântit un general cadâna/ aşa-i dom caporal când n-ai noroc/ mă iuseime/ fă-te mai încoace/ şi ia o barză-n cioc/ las că se face/ se face iuseime cât eşti viu/ n-ai auzit că lui papuc majurul/ ăl de-nvârteşte manutanţa/ i s-au scăpat recruţii în chipiu?/ Se face iuseime cât eşti viu".
Din această perioadă datează, de altfel, şi efemera (două numere) revistă avangardistă Liceu, editată de Virgil Teodorescu - care publică în paginile ei versuri semnate Cocoi Taalat - şi prietenul său Taşcu Gheorghiu (Suly), şi el constănţean. Elaborată mai mult în joacă, revista va deveni, spre surpriza propriilor ei realizatori, un preţios document de istorie literară, consultat de toţi cercetătorii celui de-al doilea val suprarealist din România. Acest al doilea val, cu momentul de apogeu în 1945, i-a avut ca promotori pe Virgil Teodorescu, Taşcu Gheorghiu, Gellu Nau