Felicia Mihali a fost timp de 7 ani redactor de cultură la un cotidian cunoscut din România. în acest răstimp a scris trei romane. Din 2000 a plecat, se pare definitiv, în Canada şi s-a stabilit la Montreal. A reuşit, în mai puţin de doi ani, să se reinventeze ca scriitor canadian de limbă franceză şi în mai anul acesta i-a apărut la o foarte cunoscută editură prima carte, traducerea în franceză a romanului Ţara brînzei. Cu succes, din cît am văzut pe Internet şi cu promisiunea de a continua, pentru că acum ea se pregăteşte pentru publicarea celorlalte romane. După care, mi-a spus autoarea în interviul prin mail, va încerca să scrie direct în franceză.

Un scenariu de succes deci, cel puţin deocamdată, şi care are morala lui: un autor tînăr care pleacă din România, după ce a publicat trei cărţi, în momentul în care ar fi trebuit să nu mai aibă nevoie de trauma expatrierii, cînd ar fi trebuit să trăiască din burse pentru scriitori, din vînzarea cărţilor, să participe la întîlniri internaţionale şi să-i fie traduse cărţile fără să fie nevoie să părăsească ţara pentru asta. Şi toate aceste lucruri ar fi trebuit să se întîmple nu pentru că Felicia Mihali ar fi un al doilea Eminescu, ci pentru că aşa e normal să se întîmple cu scriitorii de la un nivel de valoare în sus într-o ţară normală.

Deşi s-a scris despre cărţile ei atunci cînd au apărut, cred că debutul ei canadian recent e un bun prilej pentru o privire de ansamblu asupra scriitoarei Felicia Mihali din perioada ei românească.

Prima carte, Ţara brînzei, e şi cea mai cunoscută şi s-a scris despre pesimismul pe care îl degajă. E vorba despre o femeie tînără cu un copil preşcolar şi un soţ infidel. Cu toţii locuiesc în-tr-un cartier sărac din capitală, într-un bloc la ultimul etaj. Femeia a fost de curînd dată afară din serviciu şi în acest timp mort se declanşează o criză majoră. Află că băr