- Editorial - nr. 178 / 11 Septembrie, 2002 Ziua de 11 septembrie 2001 a zguduit lumea intreaga, indoliind mii de familii americane, demonstrand ca simpla negare, pasiva, a Raului nu este sinonima cu inexistenta sa, confirmand, pe de alta parte, infailibilitatea si perenitatea doar a valorilor morale universale. Nu putine au fost glasurile care au spus ca SUA meritau o asemenea "lectie", pentru aroganta conducatorilor de a se considera "jandarmii lumii", trimitandu-si proprii copii in razboaie nedrepte, cat mai departe de... casa, semanand moarte, spaima si distrugeri pe alte continente - si asta, doar pentru a detine controlul total, spalandu-si banii, lichidandu-si vechiul armament ori testandu-l pe cel de ultima ora. Oricata dreptate ar exista in aceste acuze, nimic nu poate justifica dezastrul, uciderea a mii de civili nevinovati, in urma cu un an, de catre fortele teroriste, sinucigase, ale gruparii Al Quaida, coordonate de Ben Laden, care, iata, in sfarsit, isi revendica atentatele din 11 septembrie. Poporul american n-a incetat sa-si planga mortii, dar, pana si in aceasta durere sfasietoare, s-a manifestat si se manifesta cu exceptionala demnitate, dovedind, inainte de toate, inalt spirit civic si patriotic. Deasupra ruinelor s-a ridicat, fluturand, drapelul american - simbol al libertatii si al valorilor democratiei. In el au fost invaluite trupurile eroilor-pompieri, fara numar, pieriti in lupta pentru a salva supravietuitorii. Inlantuiti, zile si nopti in sir, newyorkezii - oameni de rand ori protipendada - s-au rugat, impreuna, in strada, pentru viii si pentru mortii lor. Sub faldurile aceluiasi drapel, in pofida dezastrului, s-au inaltat, solidare, glasurile celor mai mari artisti ai lumii. Micul steag instelat straluceste langa fiecare inima americana, in orice colt al lumii. Ei sunt cu adevarat patrioti: parca mai indarjita, viata continua, mandra,