- Cultural - nr. 178 / 11 Septembrie, 2002 Scoala romaneasca s-a bucurat si se bucura, prin rezultatele obtinute de absolventii sai, de o deosebita apreciere, statut pe care l-a dobandit datorita muncii pline de abnegatie a generatiilor de dascali. Prin munca de zi cu zi, ora de ora, clipa de clipa, dascalul transmite noi cunostinte, instruieste, conduce, ajuta, controleaza, stimuleaza si, nu in ultimul rand, educa elevii, indeplinind importantul rol de formator. Prin fiecare lectie, prin fiecare intonatie in glas, prin fiecare gest al sau, el il determina pe elev sa inteleaga importanta necesitatii insusirii de noi cunostinte, ii dezvolta dragostea pentru munca sau il educa in spiritul iubirii de Neam si de Patrie. Nu mi-am propus sa tin o pledoarie prin care sa scot in evidenta frumusetea si importanta muncii de dascal, dar am tinut, o data in plus, sa subliniez faptul ca, fara un dascal deosebit, calitatea actului de invatare-educare are de suferit. Fiecare copil si in special fiecare fetita nu cred sa nu se fi jucat la varste fragede cu papusile si in jocurile lor sa se joace de-a scoala. Atunci cand ajung in primele clase primare isi aleg ca model de viata invatatoarea sau eventual invatatorul si se straduiesc sa invete cat mai bine pentru a putea si ei, intr-o buna zi, sa devina dascal sau dascalita… Si totusi… Pe masura ce cresc in varsta si se apropie de finalizarea studiilor liceale, aspiratiile lor se indeparteaza tot mai mult de cele initiale; nu mai vor sa fie dascali (educatoare, invatatoare sau profesoare), ci avocat, economist, informatician sau functionar bancar. De ce? Fiindca maturizandu-se si dand piept cu greutatile vietii sunt in stare sa aprecieze salariile de mizerie pe care le primesc dascalii si se indreapta spre alte sectoare mai bine retribuite. Alegerea profesiunii este una din problemele de maxima importanta pentru tineri s