Încerc, ori de câte ori aflu despre traducerea în premieră a vreunui autor fundamen-tal, o anume curiozitate febrilă. Când autorul în cauză are şansa unor traduceri alternative, sentimentul devine deja unul de confort. în anii '90 îmi plăcea mai mult primul gen de emoţie - acum cred însă că prefer tipul amintit de confort intelectual.

"Confortabilă", iată, a devenit şi Cartea despre Tao şi virtuţile sale a lui Lao Zi, tradusă la noi într-o versiune de Dinu Luca şi într-alta de Şerban Toader. De curând a apărut la Editura Meteora Press şi cea de-a doua ediţie a traducerii celui din urmă.

Fără a şti nimic despre existenţa vreunui taoist în România, putem presupune însă lejer că filosofia chineză s-a bucurat de un real succes în rândurile cititorilor. în '91 m-am arătat şi eu, ca atâţia alţii, interesat de cursurile de la Universitate ale Florentinei Vişan (ori de cele ale lui Radu Bercea, de filosofie indiană). Afişul era ţinut, desigur, de Confucius şi de Lao Zi, dar şi de multe alte nume de referinţă pentru acest spaţiu cultural.

între timp s-au format câţiva traducători tineri, dintre cei mai perseverenţi şi mai competenţi. Printre foarte puţinii încă activi se numără şi Şerban Toader, cercetător ştiinţific la Institutul de Studii Orientale "Sergiu Al-George" din Bucureşti, departamentul Extremul Orient, specializarea sinologie.

Această nouă ediţie a traducerii sale apare la şapte ani după prima. Atunci, ca şi acum, Ş. T. are în vedere, pentru dificila interpretare a textului lui Lao Zi, o sumă de opţiuni metodice şi filosofice bine definite. Astfel, nedovedind de la bun început vreo înclinaţie pentru lectura strict literală a textului ori chiar pentru "simplul joc al unei aplecări speculative", traducătorul preferă situarea în spaţiul taoist religios. Totodată, el propune nu o abordare dogmatică, cât una naturalistă, luân-du-şi ca